Vântul si bărcile – Contribuţia ta la lucrarea Duhului Sfânt
Lucrarea Duhului Sfant este o taina deschisa tuturor; o taina ce sta la indemana tuturor. Vantul cel ceresc sufla peste viata tuturor. Vom spune insa ca, pentru primirea acestui dar, se cere si partea noastra de contributie; se cere sa fim pregatiti pentru aceasta suflare cereasca; sa o asteptam, sa o cerem si sa o []Lucrarea Duhului Sfant este o taina deschisa tuturor; o taina ce sta la indemana tuturor. Vantul cel ceresc sufla peste viata tuturor.
Vom spune insa ca, pentru primirea acestui dar, se cere si partea noastra de contributie; se cere sa fim pregatiti pentru aceasta suflare cereasca; sa o asteptam, sa o cerem si sa o folosim. E adevarat ca Vantul Duhului Sfant unde voieste sufla , dar pentru primirea Lui se cere si colaborarea noastra.
Ce pilda minunata ne poate fi, in privinta asta, barca si corabia cu panze. Cei ce calatoresc cu barcile pe mare stau totdeauna gata pentru vantul cel prielnic. Barcile lor stau in asteptare, cu toate panzele intinse gata de plecare. Iar cand incepe a bate vantul, ele se misca, ele plutesc si aluneca pe intinsul apelor, de parca sunt niste fiinte vii.
Asa e si corabia vietii noastre. Ea sta pe loc cata vreme nu sufla Vantul Duhului Sfant; dar inainteaza cu putere cand are vant prielnic.
Ce frumos si ce repede inainteaza pe intinsul apelor marii o corabie cu panze, cand are vant potrivit!Ce minunat inainteaza si corabia noastra pe marea vietii, cand in panzele ei bate Vantul cel ceresc al Duhului Sfant!Fara vant potrivit, corabia cu panze nu poate face nimic dar nici vantul nu poate face nimic cata vreme panzele corabiei nu sunt in ordine.
La lucrarea Duhului Sfant se cere si colaborarea noastra.
In zadar sufla vantul, daca barcile nu-l asteapta cu panzele intinse. In zadar sufla Vantului Duhului Sfant, daca panzele vietii noastre credinta, cainta, rugaciunea etc. -nu sunt intinse. i iarasi, poate vantul sufla cat de tare, barca sta pe loc cata vreme este ancorata (legata) la tarm.
Poate sufla Vantul cel ceresc cat de tare, corabia noastra sta pe loc, cata vreme noi stam legati in patimi si pacate de care nu vrem sa ne dezbaram!Poate sufla vantul cat ii place, cata vreme marinarul doarme cu barca ancorata de tarm!Poate sufla Vantul cel ceresc cat ii place, cata vreme omul doarme la birt si se tavaleste ca porcul in mocirla tuturor patimilor si faradelegilor!Tot asa se intampla si cand panzele sunt slabe si gaurite. Peste o barca cu panzele gaurite poate sa tot sufle vantul, caci n-o poate misca din loc. Tot asa e si cu Duhul Sfant.
Ca precum...
Vom spune insa ca, pentru primirea acestui dar, se cere si partea noastra de contributie; se cere sa fim pregatiti pentru aceasta suflare cereasca; sa o asteptam, sa o cerem si sa o folosim. E adevarat ca Vantul Duhului Sfant unde voieste sufla , dar pentru primirea Lui se cere si colaborarea noastra.
Ce pilda minunata ne poate fi, in privinta asta, barca si corabia cu panze. Cei ce calatoresc cu barcile pe mare stau totdeauna gata pentru vantul cel prielnic. Barcile lor stau in asteptare, cu toate panzele intinse gata de plecare. Iar cand incepe a bate vantul, ele se misca, ele plutesc si aluneca pe intinsul apelor, de parca sunt niste fiinte vii.
Asa e si corabia vietii noastre. Ea sta pe loc cata vreme nu sufla Vantul Duhului Sfant; dar inainteaza cu putere cand are vant prielnic.
Ce frumos si ce repede inainteaza pe intinsul apelor marii o corabie cu panze, cand are vant potrivit!Ce minunat inainteaza si corabia noastra pe marea vietii, cand in panzele ei bate Vantul cel ceresc al Duhului Sfant!Fara vant potrivit, corabia cu panze nu poate face nimic dar nici vantul nu poate face nimic cata vreme panzele corabiei nu sunt in ordine.
La lucrarea Duhului Sfant se cere si colaborarea noastra.
In zadar sufla vantul, daca barcile nu-l asteapta cu panzele intinse. In zadar sufla Vantului Duhului Sfant, daca panzele vietii noastre credinta, cainta, rugaciunea etc. -nu sunt intinse. i iarasi, poate vantul sufla cat de tare, barca sta pe loc cata vreme este ancorata (legata) la tarm.
Poate sufla Vantul cel ceresc cat de tare, corabia noastra sta pe loc, cata vreme noi stam legati in patimi si pacate de care nu vrem sa ne dezbaram!Poate sufla vantul cat ii place, cata vreme marinarul doarme cu barca ancorata de tarm!Poate sufla Vantul cel ceresc cat ii place, cata vreme omul doarme la birt si se tavaleste ca porcul in mocirla tuturor patimilor si faradelegilor!Tot asa se intampla si cand panzele sunt slabe si gaurite. Peste o barca cu panzele gaurite poate sa tot sufle vantul, caci n-o poate misca din loc. Tot asa e si cu Duhul Sfant.
Ca precum...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului