Ce rost mai ai tu-n lume oare, nedand nimic din tot ce-adui, ti-e plin adancul de izvoare, dar n-alini setea nimanui; in nesatulele-ti hambare tot strangi nesatios si pui, dar din zgarcita lor stransoare n-astamperi foamea nimanui. Ce rost puteai avea sub soare si-n ce frumseti puteai s-apui, dar mergi in vesnica-nchisoare, tu n-ai fost []Ce rost mai ai tu-n lume oare,nedand nimic din tot ce-adui,ti-e plin adancul de izvoare,dar n-alini setea nimanui;in nesatulele-ti hambaretot strangi nesatios si pui,dar din zgarcita lor stransoaren-astamperi foamea nimanui.

Ce rost puteai avea sub soaresi-n ce frumseti puteai s-apui,dar mergi in vesnica-nchisoare,tu n-ai fost frate nimanui.

In largi dulapuri, sub zavoare,gramada avutia-ti pui,dar, rob al ei ca-ntr-o-nchisoare,tu nu-mbraci frigul nimanui;stii calea cea mantuitoare,stii adevarul cum sa-l spui,vezi cata lume-n bezna moare,dar n-arati calea nimanuiVezi cati se frang sub cruci amare,cautand odihna unde nu-i,tu, cu priviri nepasatoare,n-ajuti poverii nimanui;de-a semenilor tai sudoare,in tine nici o mila nu-i,vei geme si tu-n stari amare,dar n-o sa-i pese nimanui.

TRAIAN DORZ din Cantari de Sus , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014