i a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrurile Sale care a facut (facerea lumii) si S-a odihnit in ziua a saptea de toate lucrurile Sale cate a facut si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o pe ea (Facere 2, 1-3). Despre aceasta zi i-a poruncit Dumnezeu lui Moise, zicandu-i: In sase [] i a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrurile Sale care a facut (facerea lumii) si S-a odihnit in ziua a saptea de toate lucrurile Sale cate a facut si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o pe ea (Facere 2, 1-3). Despre aceasta zi i-a poruncit Dumnezeu lui Moise, zicandu-i: In sase zile veti lucra, iar a saptea zi este zi de odihna, inchinata Domnului; tot cel care va lucra in ziua odihnei va fi omorat (Iesire 31, 15). Ziua a saptea este ziua Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci intru aceea nici un lucru, nici tu, nici feciorul tau, nici fata ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau (Iesire 20, 10). Aceasta porunca a Domnului a pus-o si Biserica in a patra porunca bisericeasca: Ada-ti aminte de ziua duminicii si o sfinteste pe ea. Pe multe din poruncile si invataturile Domnului Dumnezeu le-a stricat vremea si diavolul, dar parca pe nici una n-a stricat-o asa de mult ca pe aceasta. Duminicile si sarbatorile, asa cum se tin astazi, stau mai mult de jumatate in slujba diavolului decat in slujba maririi lui Dumnezeu. Biblia si Biserica ne spun ca ziua a saptea duminica este ziua Domnului; dar diavolul sare astazi si raspunde ca a lui e aceasta zi. A mea este ziua a saptea zice diavolul pentru ca in aceasta zi alearga oamenii sa-si ispraveasca daraverele si fac negustorii si targuri de unde nu lipseste fiica mea Inselaciunea. In aceasta zi se strang oamenii sa faca clevete, minciuni, falii si mai ales in aceasta zi intra in casa si biserica mea, in crasma, unde ma preamaresc cu sudalmi, betii, jocuri si destrabalari. Ziua a saptea e ziua mea zice satana pentru ca in aceasta zi imi slujesc mie omenii mai mult ca oricandDespre crestinii cei dintai, Scripturile ne spun ca ziua Domnului o petreceau intru invatatura apostolilor si in rugaciuni, si fapte bune (Fapte 2, 42). Dar satana a tot stricat mereu sarbatorile pana am ajuns la cele de azi despre care zice Domnul prin Amos proorocul: urasc sarbatorile voastre.

Ziua Domnului ar trebui sa fie ziua de lauda si marire lui Dumnezeu, asa cum arata chipul de mai sus. In aceasta zi ar trebui sa cante cerul si pamantul (sau, mai bine zis, si pamantul cu cerul): Laudati-L pe El toti ingerii Lui, laudati-L pe El soarele si luna, stelele si lumina. Laudati-L pe El imparatii pamantului si popoarele ca El a zis si s-au facut, El a poruncit si s-au zidit (Ps. 148). Dar, in loc de aceasta cantare de marire lui Dumnezeu, duminica rasuna crasmele, jocurile, clacile, balurile, ospetele si toate tambalaurile si pacatele. O, ce narav urat si pagan am apucat noi crestinii de azi, ca toate desfatarile cele lumesti si de suflet...