Priviţi la pomul de Crăciun!
Este un obicei urat in lumea aceasta rea ca nasii se duc de fala. Pentru ca numele de nas este nume de fala i tot ce este de fala este pentru diavolul, nu pentru Hristos. Orice lucru ai cu care te falesti, fie o haina, fie o mobila, fie orice-ar fi, sau chiar daruri daca []Este un obicei urat in lumea aceasta rea ca nasii se duc de fala. Pentru ca numele de nas este nume de fala i tot ce este de fala este pentru diavolul, nu pentru Hristos. Orice lucru ai cu care te falesti, fie o haina, fie o mobila, fie orice-ar fi, sau chiar daruri daca ai avea, daca te falesti cu ele, atunci, dragul meu, chiar daca sunt duhovnicesti darurile tale, tu faci un mare pacat.
Imi aduc aminte, eram copil si murise tatal unui alt copil, iar ceilalti copii ii ziceau: Ei, voi n-aveti tata! Numai voi n-aveti tata! Voi n-aveti tata, noi avem! i copilul, bietul, inota in lacrimi, ca el n-avea tata Doamne, ce pacat faceau copiii acestia ca se laudau cu ce aveau ei, ca se faleau fata de cei ce nu aveau ca ei. Ce pacat este lucrul acesta, fala! Cand faci un lucru de fala. Cand te falesti cu ceea ce ai si il osandesti pe fratele de langa tine ca el nu are asa ceva.
O, fratii mei, pe voi v-a ferit Dumnezeu de pacatul acesta: de fala. Voi n aveti nimic. i chiar daca ati avea un dar, este al lui Dumnezeu, nu este al vostru. Priviti la pomul de Craciun: e imbracat tot in daruri, insa nimic nu-i al lui. Cineva i-a daruit toate acele lucruri, ca sa faca o bucurie altcuiva, nu bradului.
Asa esti, omule! Asa esti, frate! Nimeni nu se poate lauda cu ceva, ca el are si altul nu are. Daca si pomul de Craciun ar avea macar un mar rodit din el, nici atunci n-ar trebui sa se laude. Dar nimic nu-i rodit din el, ci totul este primit pentru bucuria altora.
Voi aveti darul cel mai scump, copii ai lui Dumnezeu, fiice ale lui Dumnezeu: blandetea si smerenia vietii lui Hristos. Dar blandetea si smerenia nu se vor lauda niciodata impotriva fratelui sau. Ele nu pot spune: Eu sunt bland si tu nu esti Eu sunt smerit si tu nu esti Eu am asa si voi nu aveti .
O, nasi binecuvantati, voi aveti o mare raspundere! Da, aveti o misiune sfanta si ce scump va fi rasplatita misiunea voastra! Voi veti duce suflete la Hristos. Voi le veti da lumina spre Hristos si, in Ziua Judecatii, ce scumpa va fi rasplata voastra!Voi sunteti ca steaua marilor prin intuneric, care calauzeste corabiile si le indruma.
Voi trebuie sa fiti acei indrumatori, acei luceferi, acele stele ce arata spre Hristos.
Va luati raspundere in fata lui Dumnezeu ca lepadati de satana pe finul vostru si ca-l impreunati cu Hristos. Ganditi-va la lucrul acesta si ganditi-va mereu, ziua si noaptea, la aceasta raspundere. i cu bucurie, si cu cutremur. Dar faceti-va slujba aceasta ca si parinti, ca si parinti duhovnicesti, pentru ca sa va puteti infatisa inaintea lui Dumnezeu asa cum ati spus in clipele acelea cand ati marturisit: Il impreunez cu Hristos si-l lepad de satana! .
Intr-un loc se spune despre Sfantul Ioan Evanghelistul, tanarul ucenic al Domnului, ca atunci cand ajunsese batran umbla din loc in loc; nu se putea opri, caci dragostea nu imbatraneste. Toti ceilalti ucenici plecasera la Domnul de mult, mai ramasese numai singur el.
Odata, trecand pe un drum, intalneste un tanar talentat, cu multa cunostinta si cu multe daruri; si l-a convertit pe tanarul acesta si l-a adus la Hristos. Dar el trebuia sa plece in alta parte, pe la frati, pe la alte biserici.
Pe tanarul acesta l-a incredintat unui preot batran, zicandu-i: Sa ai grija de el! L-am adus pana aici. i Sfantul Ioan a plecat mai departe, sa caute alti tineri pierduti si sa-i aduca la Hristos, caci pentru aceasta traia el. El nu traia pentru avere, nici sa faca vreo casa. N-au avut sfintii lui Dumnezeu nici avere si nici casa, ci tot saraci au fost, tot flamanzi, tot goi. Numai oamenii pamantului au avut case si au umblat bine imbracati. i ducandu-se el din loc in loc, mai departe, au trecut anii. Dupa cativa ani s-a reintors, sa si-i revada pe cei dragi pe unde a trecut odata. Cum dragostea ne duce si pe noi pe unde odata am umblat, pe unde odata ne-am bucurat...
Imi aduc aminte, eram copil si murise tatal unui alt copil, iar ceilalti copii ii ziceau: Ei, voi n-aveti tata! Numai voi n-aveti tata! Voi n-aveti tata, noi avem! i copilul, bietul, inota in lacrimi, ca el n-avea tata Doamne, ce pacat faceau copiii acestia ca se laudau cu ce aveau ei, ca se faleau fata de cei ce nu aveau ca ei. Ce pacat este lucrul acesta, fala! Cand faci un lucru de fala. Cand te falesti cu ceea ce ai si il osandesti pe fratele de langa tine ca el nu are asa ceva.
O, fratii mei, pe voi v-a ferit Dumnezeu de pacatul acesta: de fala. Voi n aveti nimic. i chiar daca ati avea un dar, este al lui Dumnezeu, nu este al vostru. Priviti la pomul de Craciun: e imbracat tot in daruri, insa nimic nu-i al lui. Cineva i-a daruit toate acele lucruri, ca sa faca o bucurie altcuiva, nu bradului.
Asa esti, omule! Asa esti, frate! Nimeni nu se poate lauda cu ceva, ca el are si altul nu are. Daca si pomul de Craciun ar avea macar un mar rodit din el, nici atunci n-ar trebui sa se laude. Dar nimic nu-i rodit din el, ci totul este primit pentru bucuria altora.
Voi aveti darul cel mai scump, copii ai lui Dumnezeu, fiice ale lui Dumnezeu: blandetea si smerenia vietii lui Hristos. Dar blandetea si smerenia nu se vor lauda niciodata impotriva fratelui sau. Ele nu pot spune: Eu sunt bland si tu nu esti Eu sunt smerit si tu nu esti Eu am asa si voi nu aveti .
O, nasi binecuvantati, voi aveti o mare raspundere! Da, aveti o misiune sfanta si ce scump va fi rasplatita misiunea voastra! Voi veti duce suflete la Hristos. Voi le veti da lumina spre Hristos si, in Ziua Judecatii, ce scumpa va fi rasplata voastra!Voi sunteti ca steaua marilor prin intuneric, care calauzeste corabiile si le indruma.
Voi trebuie sa fiti acei indrumatori, acei luceferi, acele stele ce arata spre Hristos.
Va luati raspundere in fata lui Dumnezeu ca lepadati de satana pe finul vostru si ca-l impreunati cu Hristos. Ganditi-va la lucrul acesta si ganditi-va mereu, ziua si noaptea, la aceasta raspundere. i cu bucurie, si cu cutremur. Dar faceti-va slujba aceasta ca si parinti, ca si parinti duhovnicesti, pentru ca sa va puteti infatisa inaintea lui Dumnezeu asa cum ati spus in clipele acelea cand ati marturisit: Il impreunez cu Hristos si-l lepad de satana! .
Intr-un loc se spune despre Sfantul Ioan Evanghelistul, tanarul ucenic al Domnului, ca atunci cand ajunsese batran umbla din loc in loc; nu se putea opri, caci dragostea nu imbatraneste. Toti ceilalti ucenici plecasera la Domnul de mult, mai ramasese numai singur el.
Odata, trecand pe un drum, intalneste un tanar talentat, cu multa cunostinta si cu multe daruri; si l-a convertit pe tanarul acesta si l-a adus la Hristos. Dar el trebuia sa plece in alta parte, pe la frati, pe la alte biserici.
Pe tanarul acesta l-a incredintat unui preot batran, zicandu-i: Sa ai grija de el! L-am adus pana aici. i Sfantul Ioan a plecat mai departe, sa caute alti tineri pierduti si sa-i aduca la Hristos, caci pentru aceasta traia el. El nu traia pentru avere, nici sa faca vreo casa. N-au avut sfintii lui Dumnezeu nici avere si nici casa, ci tot saraci au fost, tot flamanzi, tot goi. Numai oamenii pamantului au avut case si au umblat bine imbracati. i ducandu-se el din loc in loc, mai departe, au trecut anii. Dupa cativa ani s-a reintors, sa si-i revada pe cei dragi pe unde a trecut odata. Cum dragostea ne duce si pe noi pe unde odata am umblat, pe unde odata ne-am bucurat...
