si pacatul meu inaintea mea este pururea. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale (Ps. 50, 4, 12, 13). Psalmistul David, marele poet al Scripturii, face, in Psalmul 50, o rugaciune nemaiintalnita pana atunci, unica prin continutul ei. Acest [] si pacatul meu inaintea mea este pururea. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale (Ps. 50, 4, 12, 13).

Psalmistul David, marele poet al Scripturii, face, in Psalmul 50, o rugaciune nemaiintalnita pana atunci, unica prin continutul ei. Acest mare om al lui Dumnezeu ajunsese la concluzia ca pacatul lui este pururea inaintea sa, dar, in disperarea lui, si-a adus aminte de Domnul. Poate si-a zis in inima lui: acest pacat este pururea inaintea mea, dar nu si inaintea lui Dumnezeu. Domnul poate sa stearga pacatul meu. Poate ca astfel de cuvinte rasunau in inima lui. Va dati seama ce a insemnat pentru el faptul ca pacatul lui poate fi sters si greutatea sa inlaturata? Acest pacat apasa asupra lui David, dar el a stiut ca Dumnezeu poate sa-i ia povara si deci a indraznit sa vina in fata Domnului, prin rugaciune, marturisindu-I Lui totul intr-un fel cutremurat.

Rugaciunea lui David din Psalmul 50 a fost urmarea faptului ca psalmistul a inteles ca Domnul ii poate sterge pacatul si il poate face, din nou, vasul Sau ales. Asa ca, parca strigand, acest mare om se roaga lui Dumnezeu cu niste cuvinte simple, dar care L-au miscat pe Domnul: Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine Da-mi mie bucuria mantuirii Tale.

Draga cititorule, daca simti ca viata ta este plina de pacate de care totdeauna iti vei aminti si te vei izbi in viata, vreau sa-ti spun ca astazi este timpul sa scapi de ele. Priveste la acest mare om al Vechiului Testament. El a fost unul care stia ca n-are voie sa faca pacat si...