„Doamne, nu sunt vrednic…“
Duminica a IV-a dupa Rusalii Matei 8, 5-13 Laolalta cu Hristos in Capernaum (Mt 8, 5). Aici, Domnul este intampinat de vestea unei boli, a unei slabanogiri. Nu era intaia data. In fapt, El pentru aceasta si venise, ca sa ne vindece din slabanogeala cea sufleteasca (Marcu Ascetul), ridicand, o data cu vindecarea, blestemul []Duminica a IV-a dupa Rusalii Matei 8, 5-13 Laolalta cu Hristos in Capernaum (Mt 8, 5). Aici, Domnul este intampinat de vestea unei boli, a unei slabanogiri. Nu era intaia data. In fapt, El pentru aceasta si venise, ca sa ne vindece din slabanogeala cea sufleteasca (Marcu Ascetul), ridicand, o data cu vindecarea, blestemul care cuprinsese cu moarte sufletul nostru. O dragoste nebuna ni L-a trimis pe Hristos in intampinare. Astazi, El este Cel intampinat de dragostea sutasului, care mijloceste pentru sluga lui. O dragoste care are acelasi caracter de fond cu dragostea Tatalui, Care L-a trimis pe Fiul Sau, Unul-Nascut, ca sa moara pentru noi. E dragostea nascuta din durerea de durerea celui de langa tine.
Un cetatean roman, ostas al imperiului care subjugase neamul lui Israel oricum, un asupritor se roaga pentru sluga lui (Mt 8, 6). Fisura se faurise prin intrarea in lume a Dumnezeului Iubirii, a Dumnezeului Care este Iubire. i rezona acum aceasta Iubire cu iubirea omului acestuia, care a renuntat la orice fel de orgoliu, mai ales la acela deloc usor de purtat al cotropitorului care are tot felul de drepturi. Sutasul acesta se desarta de slava sa, se revarsa de slava lui (cum ar zice Pa rintele Staniloae) omeneasca, um plan - du-se de iubire, de dra goste nascuta din du rere. i aceasta, dina intea Celui Care, chip de rob luand, El Insusi Se desarta de slava (Filip 2, 7), ca sa umple lumea de slava sme reniei Sale.
De aceea se entu ziasmeaza Dumnezeu inaintea sutasului. In telege ca nu a venit degeaba, ca deja harul pe care fapta Intruparii Sale il revarsa peste lume misca lumea, o restaureaza Ca raiul isi culege deja oamenii, dintre care sutasul are ceva deosebit. Prin el, neamurile (goimi, cum i-ar zice evreul), sunt apte sa vibreze la Dragostea Intrupata.
Se entuziasmeaza Hristos pentru ca, El Insusi aflat in slujba Tatalui Care L-a trimis in lume si a Carui voie o cauta in perma nenta, afla un alt sutas, care, desi pus peste o suta de oameni, nu cere biruinte in batalii sau arginti fauriti din mita, nici vitejie peste a celorlalti, ci, preinchipuind parca sau, mai bine spus, pre-implinind parabola cu Pastorul cel Bun, cauta mai intai (din exact o suta de oi) pe oaia cea slabanogita, pier duta prin valea mortii, fara de care turma nu i-ar mai fi intreaga.
Ciudata predispozitie la unul care n-ar trebui sa puna prea mare pret pe soldati, cata vreme noile cuceriri ale Imperiului ii ofereau un rezervor...
Un cetatean roman, ostas al imperiului care subjugase neamul lui Israel oricum, un asupritor se roaga pentru sluga lui (Mt 8, 6). Fisura se faurise prin intrarea in lume a Dumnezeului Iubirii, a Dumnezeului Care este Iubire. i rezona acum aceasta Iubire cu iubirea omului acestuia, care a renuntat la orice fel de orgoliu, mai ales la acela deloc usor de purtat al cotropitorului care are tot felul de drepturi. Sutasul acesta se desarta de slava sa, se revarsa de slava lui (cum ar zice Pa rintele Staniloae) omeneasca, um plan - du-se de iubire, de dra goste nascuta din du rere. i aceasta, dina intea Celui Care, chip de rob luand, El Insusi Se desarta de slava (Filip 2, 7), ca sa umple lumea de slava sme reniei Sale.
De aceea se entu ziasmeaza Dumnezeu inaintea sutasului. In telege ca nu a venit degeaba, ca deja harul pe care fapta Intruparii Sale il revarsa peste lume misca lumea, o restaureaza Ca raiul isi culege deja oamenii, dintre care sutasul are ceva deosebit. Prin el, neamurile (goimi, cum i-ar zice evreul), sunt apte sa vibreze la Dragostea Intrupata.
Se entuziasmeaza Hristos pentru ca, El Insusi aflat in slujba Tatalui Care L-a trimis in lume si a Carui voie o cauta in perma nenta, afla un alt sutas, care, desi pus peste o suta de oameni, nu cere biruinte in batalii sau arginti fauriti din mita, nici vitejie peste a celorlalti, ci, preinchipuind parca sau, mai bine spus, pre-implinind parabola cu Pastorul cel Bun, cauta mai intai (din exact o suta de oi) pe oaia cea slabanogita, pier duta prin valea mortii, fara de care turma nu i-ar mai fi intreaga.
Ciudata predispozitie la unul care n-ar trebui sa puna prea mare pret pe soldati, cata vreme noile cuceriri ale Imperiului ii ofereau un rezervor...
