Apostolatul laic
Prin apostolat laic intelegem ajutorul pe care mirenii il dau clericilor in slujba convertirii sufletelor pentru Imparatia lui Dumnezeu, sau, altfel spus, colaborarea laicilor la apostolatul ierarhiei bisericesti. Este legatura stransa dintre preoti si mireni in slujba mantuirii prin Iisus Hristos. Apostolatul laic nu este o inventie a zilelor noastre, ci, dimpotriva, este tot atat []Prin apostolat laic intelegem ajutorul pe care mirenii il dau clericilor in slujba convertirii sufletelor pentru Imparatia lui Dumnezeu, sau, altfel spus, colaborarea laicilor la apostolatul ierarhiei bisericesti. Este legatura stransa dintre preoti si mireni in slujba mantuirii prin Iisus Hristos. Apostolatul laic nu este o inventie a zilelor noastre, ci, dimpotriva, este tot atat de vechi ca si Biserica lui Iisus Hristos.
In cuvantarile tinute in fata multimilor, atat Mantuitorul cat si Sfintii Apostoli au aratat de nenumarate ori importanta si necesitataea misionarismului laic pentru raspandirea Evangheliei si zidirea sufleteasca a credinciosilor. In Sfanta Scriptura sunt multe dovezi care scot in evidenta acest adevar, dar ne vom limita doar la cateva texte mai importante.
In pilda talantilor (Matei 25, 14-30) ni se vorbeste despre darurile pe care Dumnezeu le da oamenilor, despre datoria fiecaruia de a pune in lucrare aceste daruri si despre diversele categorii de lucratori in ogorul dobandirii Imparatiei Ceresti. Aceasta parabola este o invitatie deschisa tuturor oamenilor pentru a se inrola in randurile misionarismului crestin.
In parabola Samarineanului milostiv (Lc. 10, 30- 36), Mantuitorul ne arata datoria de a lucra si de a ne jertfi pentru ajutorarea aproapelui nostru. Crestinul trebuie sa iubeasca pe aproapele sau ca pe sine insusi. Iubirea nu poate exista fara straduinta continua de a ajuta pe cel lipsit, de a indruma pe cel ratacit, de a lumina pe cel intunecat, de a intari pe cel slab, de a savarsi, intr-un cuvant, apostolatul crestin.
Dar Mantuitorul n-a ramas numai la aceste invataturi pur teoretice, ci a aprobat uneori sau a incredintat alteori unor persoane savarsirea apostolatului laic.
La Marcu 9, 39-40, cand Sfantul Apostol Ioan ii aduce la cunostinta Mantuitorului ca un oarecare om savarseste minuni, ca in numele Domnului scoate draci si a cerut sa-i dea voie sa-l opreasca de la aceasta lucrare, Iisus i-a raspuns: Nu-l opriti! Cine nu este impotriva noastra, este pentru noi. Este vorba, cu certitudine, despre un laic oarecare ce nu avea vreo imputernicire, dar cu toate acestea el propovaduia credinta in Iisus Hristos si in numele ei scotea demoni. Mantuitorul a poruncit Apostolilor sa nu-l opreasca, aproband si incurajand aceasta lucrare.
In tinutul Gadarenilor, Mantuitorul a intalnit si a tamaduit un bolnav stapanit de duhuri rele. Acest indracit, dupa vindecare, L-a rugat pe Iisus Hristos ca, impreuna cu Apostolii, sa fie acceptat sa-L urmeze. Dar Mantuitorul i-a spus: Du-te acasa la ai tai si povestes-te-le tot ce ti-a facut Domnul si cum a avut mila de tine (Marcu 5, 18-19). Deci Mantuitorul a refuzat sa-l primeasca in randul Apostolilor, dar i-a dat dreptul si chiar i-a poruncit sa indeplineasca slujba apostolatului laic, trimitanu-l sa vesteasca Evanghelia in familia sa. Acceptand misiunea incredintata, el s-a dus si a inceput sa vesteasca in Decapole, spunand tuturor cat bine i-a facut Iisus lui (Marcu 5, 20).
Evanghelistul Luca in cap.10, 1-3, ne prezinta un alt exemplu elocvent in acest sens. Dupa chemarea celor doisprezece Apostoli si dupa ce, prin punerea mainilor, Iisus Hristos le-a dat harul apostoliei (preotiei) si i-a trimis la propovaduire, Domnul a mai randuit alti saptezeci de ucenici si i-a trimis doi cate doi, inaintea Lui, in toate cetatile si in toate locurile pe unde avea sa treaca El. i le-a zis: Mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii! Rugati, dar, pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Sau. Acestia au fost trimisi, spunandu-li-se: Pregatiti calea Domnului! Ca sa inlesneasca, astfel, venirea Mantuitorului cu ucenicii Sai. Sfintii Apostoli preiau invatatura despre apostolatul laic de la Invatatorul lor si o dezvolta.
Sfantul Pavel recomanda colosenilor sa staruie pe langa semenii lor, astfel incat toti sa progreseze in trairea crestineasca: Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in voi in toata intelepciunea. Invatati-va si sfatuiti-va unii pe altii (Coloseni 3, 16).
Sfantul Petru ne spune: i voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos Voi insa sunteti o semintie aleasa, un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu i l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui Care v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata (II Petru 2, 5 si 9).
Din cuvintele Sfantului Petru deducem ca fiecare crestin este, dintr-un anumit punct de vedere, un preot al lui Dumnezeu si are datoria de a sluji neincetat pentru preamarirea Creatorului, sa vesteasca in lume bunatatile lui Dumnezeu.
Sfantul Iacov cerea crestinilor de atunci sa fie impodobiti cu virtutea cucerniciei, aratand ca religiunea curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu Tatal nostru este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor si sa ne pazim neintinati de lume (Iacov 1, 27).
Cucernicia pe care o cere...
In cuvantarile tinute in fata multimilor, atat Mantuitorul cat si Sfintii Apostoli au aratat de nenumarate ori importanta si necesitataea misionarismului laic pentru raspandirea Evangheliei si zidirea sufleteasca a credinciosilor. In Sfanta Scriptura sunt multe dovezi care scot in evidenta acest adevar, dar ne vom limita doar la cateva texte mai importante.
In pilda talantilor (Matei 25, 14-30) ni se vorbeste despre darurile pe care Dumnezeu le da oamenilor, despre datoria fiecaruia de a pune in lucrare aceste daruri si despre diversele categorii de lucratori in ogorul dobandirii Imparatiei Ceresti. Aceasta parabola este o invitatie deschisa tuturor oamenilor pentru a se inrola in randurile misionarismului crestin.
In parabola Samarineanului milostiv (Lc. 10, 30- 36), Mantuitorul ne arata datoria de a lucra si de a ne jertfi pentru ajutorarea aproapelui nostru. Crestinul trebuie sa iubeasca pe aproapele sau ca pe sine insusi. Iubirea nu poate exista fara straduinta continua de a ajuta pe cel lipsit, de a indruma pe cel ratacit, de a lumina pe cel intunecat, de a intari pe cel slab, de a savarsi, intr-un cuvant, apostolatul crestin.
Dar Mantuitorul n-a ramas numai la aceste invataturi pur teoretice, ci a aprobat uneori sau a incredintat alteori unor persoane savarsirea apostolatului laic.
La Marcu 9, 39-40, cand Sfantul Apostol Ioan ii aduce la cunostinta Mantuitorului ca un oarecare om savarseste minuni, ca in numele Domnului scoate draci si a cerut sa-i dea voie sa-l opreasca de la aceasta lucrare, Iisus i-a raspuns: Nu-l opriti! Cine nu este impotriva noastra, este pentru noi. Este vorba, cu certitudine, despre un laic oarecare ce nu avea vreo imputernicire, dar cu toate acestea el propovaduia credinta in Iisus Hristos si in numele ei scotea demoni. Mantuitorul a poruncit Apostolilor sa nu-l opreasca, aproband si incurajand aceasta lucrare.
In tinutul Gadarenilor, Mantuitorul a intalnit si a tamaduit un bolnav stapanit de duhuri rele. Acest indracit, dupa vindecare, L-a rugat pe Iisus Hristos ca, impreuna cu Apostolii, sa fie acceptat sa-L urmeze. Dar Mantuitorul i-a spus: Du-te acasa la ai tai si povestes-te-le tot ce ti-a facut Domnul si cum a avut mila de tine (Marcu 5, 18-19). Deci Mantuitorul a refuzat sa-l primeasca in randul Apostolilor, dar i-a dat dreptul si chiar i-a poruncit sa indeplineasca slujba apostolatului laic, trimitanu-l sa vesteasca Evanghelia in familia sa. Acceptand misiunea incredintata, el s-a dus si a inceput sa vesteasca in Decapole, spunand tuturor cat bine i-a facut Iisus lui (Marcu 5, 20).
Evanghelistul Luca in cap.10, 1-3, ne prezinta un alt exemplu elocvent in acest sens. Dupa chemarea celor doisprezece Apostoli si dupa ce, prin punerea mainilor, Iisus Hristos le-a dat harul apostoliei (preotiei) si i-a trimis la propovaduire, Domnul a mai randuit alti saptezeci de ucenici si i-a trimis doi cate doi, inaintea Lui, in toate cetatile si in toate locurile pe unde avea sa treaca El. i le-a zis: Mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii! Rugati, dar, pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Sau. Acestia au fost trimisi, spunandu-li-se: Pregatiti calea Domnului! Ca sa inlesneasca, astfel, venirea Mantuitorului cu ucenicii Sai. Sfintii Apostoli preiau invatatura despre apostolatul laic de la Invatatorul lor si o dezvolta.
Sfantul Pavel recomanda colosenilor sa staruie pe langa semenii lor, astfel incat toti sa progreseze in trairea crestineasca: Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in voi in toata intelepciunea. Invatati-va si sfatuiti-va unii pe altii (Coloseni 3, 16).
Sfantul Petru ne spune: i voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos Voi insa sunteti o semintie aleasa, un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu i l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui Care v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata (II Petru 2, 5 si 9).
Din cuvintele Sfantului Petru deducem ca fiecare crestin este, dintr-un anumit punct de vedere, un preot al lui Dumnezeu si are datoria de a sluji neincetat pentru preamarirea Creatorului, sa vesteasca in lume bunatatile lui Dumnezeu.
Sfantul Iacov cerea crestinilor de atunci sa fie impodobiti cu virtutea cucerniciei, aratand ca religiunea curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu Tatal nostru este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor si sa ne pazim neintinati de lume (Iacov 1, 27).
Cucernicia pe care o cere...
