Odata, fiind praznic la Schit, au venit si s-au adunat toti parintii de prin pustie. i, sezand la masa, au adus si vin ca sa le dea lor; iar fratele care era randuit sa dea vin la masa, umpland un pahar, a dat unuia dintre parinti; si acela, uitandu-se la fratele, s-a maniat, zicand: Fiule, []Odata, fiind praznic la Schit, au venit si s-au adunat toti parintii de prin pustie. i, sezand la masa, au adus si vin ca sa le dea lor; iar fratele care era randuit sa dea vin la masa, umpland un pahar, a dat unuia dintre parinti; si acela, uitandu-se la fratele, s-a maniat, zicand: Fiule, te rog, nu-mi da acel sarpe veninos! Auzind aceasta parintii, nici unul n-a vrut sa primeasca vin sa bea, iar care apucasera mai inainte de baura cate un pahar se caiau foarte si se defaimau. (Patericul, Ep. Ort. Rom., Alba Iulia, 1990, pag. 274-275)Intr-una din zile, ne citeam noi pravila dupa obicei impreuna cu batranul meu; si, citind eu psalmii, am gresit si am sarit un cuvant dintr-un psalm si n-am priceput. Dupa ce am savarsit slujba, mi-a zis batranul: Eu, fiule, cand imi fac pravila si rugaciunea, atunci mi se pare ca arde foc sub mine si nu poate sa umble mintea si gandul meu incoace si incolo. ie unde iti era mintea si gandul tau cand citeai psalmii, de ai trecut un cuvant din psalmi? Nu stii ca in vremea cand iti faci rugaciunea inaintea lui Dumnezeu stai si cu Insusi Dumnezeu graiesti? (Ibidem, pag. 277-278)Un sihastru oarecare traia in pustie si avea un frate mirean la tara, intr-un sat. Iar dupa catava vreme a murit fratele lui, si i-a ramas un copilas de trei ani. Iar sihastrul, auzind de moartea fratelui sau, a mers acolo, a luat pruncul si l-a dus cu sine in pustie la chilia lui, hranindu-l cu finice si cu alte verdeturi din pustie. i n-a vazut copilul nici un om, decat pe batranul sihastru care il hranea de cand l-a dus in pustie nici muieri, nici sat, nici paine n-a mancat, nici n-a stiut ce este si cum este viata lumii acesteia. Totdeauna era in pustie cu batranul, postind, rugandu-se si laudand pe Dumnezeu. i asa a petrecut optsprezece ani si a murit apoi copilul. Iar dupa ingroparea lui, a inceput sihastrul a se ruga lui Dumnezeu ca sa-i descopere lui pentru acel copil, in care ceata de sfinti este pus? i i-a aratat Dumnezeu, caci, dupa multa rugaciune cu osardie ce a facut, a adormit si a vazut in vis un loc intunecat si plin de toata scarba si in mijlocul acelui loc era copilul aruncat, zacand in mare scarba si suparare nespusa. Aceasta vazand batranul, s-a mirat si a inceput a grai catre Dumnezeu, zicand: Doamne, ce este nedreptatea aceasta? Au doara nu era curat acest copil de toate...