Cand ucenicul cel de taina, Nicodim, cauta lamuriri asupra tainelor prezentei lui Dumnezeu in lume, Mantuitorul, Care folosise exemple din viata pamanteasca pentru a limpezi inaltimile ceresti, pune intrebarea fundamentala fiecarei vocatii: Cum veti crede cand va voi spune despre lucrurile ceresti? (Ioan 3, 12). De ani de zile asist, uneori neputincios, alteori revoltat, dar []Cand ucenicul cel de taina, Nicodim, cauta lamuriri asupra tainelor prezentei lui Dumnezeu in lume, Mantuitorul, Care folosise exemple din viata pamanteasca pentru a limpezi inaltimile ceresti, pune intrebarea fundamentala fiecarei vocatii: Cum veti crede cand va voi spune despre lucrurile ceresti? (Ioan 3, 12). De ani de zile asist, uneori neputincios, alteori revoltat, dar niciodata indiferent, la atacurile asupra Crucii ca semn de inchinare. Cei care imbratiseaza Scriptura pe post de dumnezeu impaiat, bun doar sa le serveasca intereselor si vorbirilor lor despre Dumnezeu, nu cu Dumnezeu, par ca sunt orbiti tocmai de dusmanul Crucii. Evanghelia Duminicii face amintire de un moment greu al neamului lui Israel: atunci cand evreii au fost salvati privind spre un sarpe de arama ridicat in mijlocul lor, la vreme de pustiire veninoasa (Numeri 21). In acord cu acea amintire a minunii lui Dumnezeu, Hristos Dumnezeu spune: Si, dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustiu, la fel trebuie sa fie inaltat Fiul Omului, ca oricine crede in El sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 14-15). Oare sa fie Hristos idolatru si inchinator la chip cioplit, sau oare, insistand pe simbol, uitam de realismul...