Diac. Prof. Dr. Nicolae Balca in Glasul Bisericii nr. 9-10,1966 Invatatura mantuitoare a sfintei noastre Biserici este si aceea despre cinstirea acelor crestini care, pe pamant traind, mult s-au ostenit pe urmele Mantuitorului Hristos si astfel ei si-au agonisit starea cea de-a dreapta Tatalui. Ei nu s-au nascut sfinti, ci au devenit prin viata lor []Diac. Prof. Dr. Nicolae Balca in Glasul Bisericii nr. 9-10,1966Invatatura mantuitoare a sfintei noastre Biserici este si aceea despre cinstirea acelor crestini care, pe pamant traind, mult s-au ostenit pe urmele Mantuitorului Hristos si astfel ei si-au agonisit starea cea de-a dreapta Tatalui. Ei nu s-au nascut sfinti, ci au devenit prin viata lor sfinti, luptand pana a ultima lor suflare impotriva ispitelor rele, impotriva pacatelor de tot felul, iar prin iubirea lor fata de oameni si fata de Hristos, au izbandit impotriva raului si au stins prin ardoarea credintei puterea focului feluritelor pacate si rataciri. Sfintii s-au facut tari prin credinta lor lucratoare in razboiul pe care l-au dus impotriva rautatii si a vrajbei dintre oameni (Evrei X, 33-35). Inima lor care s-a mistuit in ardoarea dragostei fata de oameni si fata de Dumnezeu, iar picioarele lor au alergat numai pe urmele si caile Mantuitorului. Ei au fost cum zice Sfantul Grigorie de Nyssa victorii vietii lor, artistii acestei opere de arta fiind vointele lor sfinte, culorile sunt virtutiile crestine cu care ei s-au impodobit, iar modelul pe care ei l-au urmat a fost Iisus Hristos. Urmand lui Hristos, ei au putut marturisi cu Apostolul ca nu mai traiesc ei, ci Hristos traieste in ei.

Iata de ce Biserica noastra Ortodoxa proslaveste astazi in psalmodii de tropare si cantari duhovnicesti pe unul dintre luceferii care stralucesc pe cerul credintei noastre ortodoxe: ea sarbatoreste Luminatul praznic al Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir.

Ca sa intelegem mai bine cine a fost acest sfant, cand a trait el, ce fapte de seama a infaptuit pentru a fi cinstit astazi de crestinatate, sa intoarcem filele istoriei cu multe veacuri in urma, cand traieste Sfantul Dimitrie. Intinsul Imperiu Roman era condus atunci de imparatul Diocletian, impreuna cu Maximian, doi asupritori ai crestinismului. Acestia au dat mai multe edicte de persecutie impotriva crestinilor, care ordonau daramarea locasurilor de cult, interzicerea adunarilor crestinilor si arderea cartilor sfinte. Atat Diocletian, cat si Maximian pretindeau sa fie adorati ca niste zei. Crestinii care refuzau sa faca aceasta erau ucisi prin torturi, arsi pe rug si aruncati in mare. Asa se face ca in acest timp a fost o multime mare de martiri.

Aceasta a fost epoca in care s-a nascut in casa voievodului din cetatea Solunulul Salonicul de azi Sfantul Dimitrie, cel care avea sa fie ostasul si mucenicul lui Hristos. Parintii acestuia au fost crestini, ceea ce a facut ca tanarul Dimitrie sa primeasca o educatie crestina aleasa. In Vietile Sfintilor ni se spune ca tanarul Dimitrie crestea in virtute si in cunoasterea legii lui Dumnezeu. Era mai ales decat altii si la chip, si la virtute; se nevoia mai ales in cele duhovnicesti, iar poftele cele pacatoase ale trupului le biruia, curatenia inimii pastra, dreptatea iubea, de nedreptate si strambatate se ferea. Atat de mult era el laudat pentru marimea lui de suflet, incat imparatul Maximian, auzind de intelepciunea si de virtutile ostasesti ale lui Dimitrie, l-a inaltat la rangul de voievod al Solunului si al intregii Macedonii. La inscaunare, imparatul i-a poruncit: Sa-ti pazesti patria si s-o cureti de crestini, ucigand pe toti cei care nu mi se inchina mie, ci cheama numele lui Hristos .

Ajuns conducator al cetatii, Sfantul Dimitrie a inceput sa protejeze pe crestini si sa invete chiar el cuvantul lui Dumnezeu, fara sa se teama de imparat. i o mare plata au avut ostenelile sale caci pe multi inchinatori la zeii cei pagani i-a castigat pentru Evanghelia lui Hristos.

Auzind imparatul Maximian despre toate acestea, a trecut prin Solun ca sa se convinga daca cele auzite despre Sfantul Dimitrie sunt adevarate. i intrand in cetate, a poruncit sa fie adus Dimitrie in fata lui si sa se incredinteze singur daca e adevarata para sau nu; iar sfantul, bucuros sa marturiseasca pe Dumnezeu, nu s-a temut nici de cei ce-l parasera, nici de imparat, ci venind, a stat inaintea imparatului.

Imparatul a poruncit ca sfantul sa fie aruncat in temnita, dar nu in cea de obste, ci intr-o inchisoare mai cumplita. Imparatului Maximian ii placea sa vada lupte in circuri si sa asiste la ucideri de oameni. i avea el pentru...