Rubrici ingrate
Cineva spunea ca citeste cu multa circumspectie foaia Iisus Biruitorul . Marturisea ca manifesta o grija deosebita in urmarirea cu atentie a rubricilor care, dupa parerea proprie si care nu este unica, ar putea sa indrepte Oastea spre litera , abatand-o de la drumul trasat ei de Parintele Iosif. Altii, intrebati daca citesc rubrica Sinaxar, au marturisit []Cineva spunea ca citeste cu multa circumspectie foaia Iisus Biruitorul . Marturisea ca manifesta o grija deosebita in urmarirea cu atentie a rubricilor care, dupa parerea proprie si care nu este unica, ar putea sa indrepte Oastea spre litera , abatand-o de la drumul trasat ei de Parintele Iosif. Altii, intrebati daca citesc rubrica Sinaxar, au marturisit ca se uita peste titlu si trec mai departe, la alte articole. Exista, asadar, printre cititori, o rezerva, din punctul lor de vedere, intemeiata, dintr-al nostru, insa, de inteles, cand ne gandim la perioada prea lunga prin care am trecut fara sa avem la indemana acele cunostinte de baza ale invataturii de credinta pe care, de altfel, Parintele Iosif Trifa le-a amintit in cartile sale.
Tavalugul persecutiilor din regimul trecut, impins uneori din umbra si de puterea religioasa a vremii, care s-a abatut asupra Oastei Domnului, singura asociatie ortodoxa care a functionat in ilegalitate fara sa se teama de amenintarile puterii politice, a avut totusi un efect asupra constiintei unora dintre cei persecutati, efect asupra caruia avem de trudit astazi pentru lichidarea urmarilor nefaste care s-au intiparit pe insasi fiinta Bisericii a carei fiica este Oastea Domnului. Cand au inceput lanturile sa zornaie si altarele sa se profaneze cu batjocuri la adresa fiilor duhovnicesti ai Bisericii, lipsa experientei de rabdare si intelegere si-a pus amprenta mai ales peste cei acum intrati in Oastea Domnului, marcandu-i, pe unii, pana astazi. Majoritatea credinciosilor erau stupefiati de tratarea ce li se facea, contrar oricaror principii evanghelice. Toti socoteau ca intoarcerea de la cele mai grozave pacate la trairea autentica a Ortodoxiei, prin Oastea Domnului, trebuia sa fie o pricina de mare bucurie pentru parintii lor, intocmai ca a tatalui din Evanghelie la intoarcerea fiului risipitor. Ori tocmai realitatea traita de cei mai multi din vremea aceea i-a aruncat pe nenumarati credinciosi intr-o nebuloasa din care, pe unii, inchisoarea si suferintele i-au eliberat, iar pe altii nici Dumnezeu, pana astazi.
Pentru acestia din urma unele din rubricile foii Iisus Biruitorul produc o amintire a Casei Tatalui care i-au respins odinioara. Dar nu Casa Tatalui i-a respins, aceasta nu trebuie sa ramana in constiinta nimanui. Oamenii pot gresi, pot executa orbeste ordine irationale de teama amenintarilor. Poate Dumnezeu le-a ingaduit sa asupreasca pe cei credinciosi, ca...
Tavalugul persecutiilor din regimul trecut, impins uneori din umbra si de puterea religioasa a vremii, care s-a abatut asupra Oastei Domnului, singura asociatie ortodoxa care a functionat in ilegalitate fara sa se teama de amenintarile puterii politice, a avut totusi un efect asupra constiintei unora dintre cei persecutati, efect asupra caruia avem de trudit astazi pentru lichidarea urmarilor nefaste care s-au intiparit pe insasi fiinta Bisericii a carei fiica este Oastea Domnului. Cand au inceput lanturile sa zornaie si altarele sa se profaneze cu batjocuri la adresa fiilor duhovnicesti ai Bisericii, lipsa experientei de rabdare si intelegere si-a pus amprenta mai ales peste cei acum intrati in Oastea Domnului, marcandu-i, pe unii, pana astazi. Majoritatea credinciosilor erau stupefiati de tratarea ce li se facea, contrar oricaror principii evanghelice. Toti socoteau ca intoarcerea de la cele mai grozave pacate la trairea autentica a Ortodoxiei, prin Oastea Domnului, trebuia sa fie o pricina de mare bucurie pentru parintii lor, intocmai ca a tatalui din Evanghelie la intoarcerea fiului risipitor. Ori tocmai realitatea traita de cei mai multi din vremea aceea i-a aruncat pe nenumarati credinciosi intr-o nebuloasa din care, pe unii, inchisoarea si suferintele i-au eliberat, iar pe altii nici Dumnezeu, pana astazi.
Pentru acestia din urma unele din rubricile foii Iisus Biruitorul produc o amintire a Casei Tatalui care i-au respins odinioara. Dar nu Casa Tatalui i-a respins, aceasta nu trebuie sa ramana in constiinta nimanui. Oamenii pot gresi, pot executa orbeste ordine irationale de teama amenintarilor. Poate Dumnezeu le-a ingaduit sa asupreasca pe cei credinciosi, ca...
