Traia odata, in vremurile de demult, pe la inceputurile crestinismului, un ceasornicar crestin care, la fiecare vorba, zicea: Mare este Dumnezeu! In acea tara domnea pe atunci un imparat pagan care ura mult pe crestini. Auzise imparatul si de ceasornicarul crestin si prinsese ura pe el pentru vorba ce o avea. Intr-o zi, trimise dupa []Traia odata, in vremurile de demult, pe la inceputurile crestinismului, un ceasornicar crestin care, la fiecare vorba, zicea: Mare este Dumnezeu! In acea tara domnea pe atunci un imparat pagan care ura mult pe crestini. Auzise imparatul si de ceasornicarul crestin si prinsese ura pe el pentru vorba ce o avea. Intr-o zi, trimise dupa el sa-l aduca la curtea imparateasca. Te-am chemat sa-mi cureti inelul acesta si poimaine sa mi-l aduci. Ia seama ca, uite, inelul are o piatra scumpa; nu cumva sa mi-o pierzi, caci o platesti cu capul zise imparatul. L-oi curata, inaltate imparate! Mare-i Dumnezeu!Imparatul ia inelul, spunand ca merge sa-l puna in cutie; intra intr-o alta camera, scoate repede piatra scumpa din inel, o trimite pe un servitor sa o arunce in mare si, intorcandu-se, ii dadu ceasornicarului inelul impachetat fara piatra, zicandu-i: Acum poti pleca la lucru; te-oi vedea cat de mare va fi Dumnezeul tau.

Ceasornicarul merse acasa si, fiind catre seara, puse cutia bine in lada, o incuie, ramanand sa se...