Isaia 53, 6 Ce grozava este ratacirea cand este generala! Ce deznadajduita este caderea cand e chiar a tuturora! Ce adanc este intunericul cand nu mai e nici o raza de lumina de nicaieri! Asa este ratacirea omenirii, asa era caderea noastra, asa era intunericul meu inainte de a veni Hristos pe pamant, intre noi, []Isaia 53, 6Ce grozava este ratacirea cand este generala! Ce deznadajduita este caderea cand e chiar a tuturora! Ce adanc este intunericul cand nu mai e nici o raza de lumina de nicaieri! Asa este ratacirea omenirii, asa era caderea noastra, asa era intunericul meu inainte de a veni Hristos pe pamant, intre noi, in mine. Nu numai ca eram rataciti cu totii, dar eram si rataciti cu totul. In orbia noastra, fiecare avea drumul sau, ideile sale, interesele sale, nebunia sa. Nimeni nu tinea seama de nimeni. Nici unul nu asculta de nici unul. Fiecare era vrajmas fiecaruia.

Astfel ne-am impovarat cu totii si cu totul de nelegiuiri peste nelegiuiri, urandu-ne unii pe altii si vrednici sa fim urati. Iata, asa eram noi.

Dar Dumnezeu, Care este atat de bogat in indurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, macar ca eram morti in greselile noastre si in pacatele noastre, ne-a adus la viata impreuna cu...