din vorbirea fratelui David Balauta de la nunta de la Milcov 25-26 octombrie 1980 Ne gandim, de exemplu, ca vindecarea poporului evreu in pustie, pe vremea cand Dumnezeu a dat ca pedeapsa serpii aceia veninosi, venea din simplul fapt ca fiecare dintre cei muscati trebuia sa se uite la chipul acela care era ridicat []din vorbirea fratelui David Balautade la nunta de la Milcov 25-26 octombrie 1980Ne gandim, de exemplu, ca vindecarea poporului evreu in pustie, pe vremea cand Dumnezeu a dat ca pedeapsa serpii aceia veninosi, venea din simplul fapt ca fiecare dintre cei muscati trebuia sa se uite la chipul acela care era ridicat in tabara in forma de sarpe, facut din arama. i multi erau muscati, toti puteau sa fie muscati. Era un lucru si simplu, dar si curios, si greu de crezut ca mantuirea omului, vindecarea lui ar veni prin privirea aceasta. Nu era ceva pe care omul sa l ia, sa-l inghita, cu care sa se unga sau sa faca ceva de felul acesta, ca sa indeparteze asa rautatea ranii si sa nu moara.

Dar nu toti se vindecau. Sa ne gandim ca Moise asa scrie acolo, ca oricine se va uita la chipul sarpelui de arama va fi vindecat . Dar privirea aceasta n-o aveau toti spre vindecare. Era de asteptat ca omul sa zica: Dar ce inseamna asta? A ridicat aici o prajina cu un chip de sarpe de arama pe ea. i ce-i daca ne uitam acolo? Ce poate sa fie asta? Pai daca ar face alta minune daca ar face cum a facut pana acum, atatea minuni, Dumnezeu cu noi Dar asta ce-i? E o inovatie a lui Moise. i ce vrea sa spuna el cu asta? Ce? Cum? Ne uitam acolo si ne vindecam . i acestia nu se vindecau. Acestia mureau, pentru ca priveau, dar priveau cu indiferenta. Omul poate sa auda, dar gandurile lui sa fie in alta parte. Omul poate sa priveasca un obiect, dar pe el sa-l intereseze cine stie ce i poate tocmai acela este important sa-l priveasca el bine. El poate sa asculte ceva, dar nu cu toata inima si nu cu tot interesul. Poate sa vorbeasca despre ceva, dar din obisnuinta; s-a format in asa fel, incat el e strain de acele lucruri despre care vorbeste. Ba inca eu am auzit ca unii nici nu cred macar ceea ce spun. i vorbesc foarte mult despre Hristos si despre Evanghelie, si despre toate minunile Lui. Parca nu-ti vine sa crezi. Cum se face? Da, nu crede ca este Hristos, se vede aceasta din viata lui. Vedeti? De ce asta? Pentru ca el nu priveste prin credinta, cum trebuie, la aceste lucruri, la ceea ce aude si la ceea ce stie. Nu-i patruns in inima lui, pentru ca n-a pornit de la Hristos cel Rastignit, de unde vine si smerirea omului, si umilinta lui, si recunoasterea pacatelor si a greselilor lui. Pentru ca trebuie sa ne simtim pacatul si ticalosia, asa cum spune Apostolul Iacov: Simtiti-va ticalosia, tanguiti-va si plangeti . Asta-i lucru mare, fratilor! Rasul vostru sa se prefaca in tanguire si bucuria voastra in intristare . Acesta trebuie sa fie un fenomen...