IERUSALIMUL OASTEI ŞI MORMÂNTUL DIN EL
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum strange gaina puii sub aripile ei si n-ati vrut! Iata ca vi se lasa casa pustie (Matei 23, 37-38). Psalmistul David s-a legat cu blestem, zicand: Daca te voi []Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum strange gaina puii sub aripile ei si n-ati vrut!Iata ca vi se lasa casa pustie (Matei 23, 37-38).
Psalmistul David s-a legat cu blestem, zicand:Daca te voi uita, Ierusalime, sa-si uite dreapta mea destoinicia ei! Sa mi se lipeasca limba de cerul gurii, daca nu-mi voi aduce aminte de tine, daca nu-mi voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! (Psalm 137, 5-6).
Pe parcursul istoriei, Ierusalimul totusi a fost uitat, nemaiconstituind pentru nimeni o pricina de bucurie sau cantec, ba din contra, de mari si amare dureri. Fiindca el ucisese nu numai pe proorocii lui Dumnezeu, ci si pe Fiul Lui.
Acest Ierusalim, ales de Dumnezeu ca loc si punct de intalnire intre om si El, pentru regasire si imbratisare, ajunge, din cauza conducatorilor spirituali, teren de lupta intre Dumnezeu si om.
Dumnezeu va muri insangerat pe cruce, iar caiafele vor rade.
Pentru toate ce erau sa urmeze, Mantuitorul a facut aceste zguduitoare precizari cu privire la soarta necredinciosului Ierusalim:Daca ai fi cunoscut si tu macar in aceasta zi lucrurile care puteau sa-ti dea pacea. Dar acum ele sunt ascunse de ochii tai. Vor veni peste tine zile, cand vrajmasii tai te vor inconjura cu santuri, te vor impresura si te vor strange din toate partile: te vor face una cu pamantul, pe tine si pe copiii tai din mijlocul tau; si nu vor lasa in tine piatra pe piatra, pentru ca n-ai cunoscut vremea cand ai fost cercetata (Luca 19, 41-44). i nu este imaginatie, nici condei omenesc sa poata reda sau descrie barbaria si masacrul la care a fost supusa aceasta cetate care a respins, fara pic de parere de rau, toate incercarile Domnului de a-i reda pacea si bucuria ce rezulta din smerita ascultare de voia lui Dumnezeu.
Astazi cand vorbim despre Ierusalimul Oastei, numai dupa cincizeci de ani, nu dupa doua mii oare de ce ne cuprind emotiile de teama asemanarii?Intelepciunea Divina a aflat de cuviinta sa stabileasca drept centru spiritual al intregii umanitati, Ierusalimul; iar daca el s-a aratat nevrednic de aceasta cinste omorand pe prooroci si ucigand cu pietre pe cei trimisi la el nici Ierusalimul Oastei nu s-a aratat mai prejos, nici fata de proorocul ales si nici fata de ceilalti trimisi la el. Parintele Iosif a vrut sa-l proclame ca un centru spiritual al crestinatatii romanesti si al ortodoxiei stramosesti, dar Sibiul nu si-a cunoscut vremea cercetarii lui.
Caci daca soarta profetului trimis in Ierusalimul Oastei a fost aceeasi cu a profetilor trimisi in biblicul Ierusalim, apoi si soarta Ierusalimului Oastei nu poate fi alta decat cea a vechiului si biblicului Ierusalim. i totusi, dupa doua mii de ani, spre nici un alt colt din lume nu se indreapta atatia oameni, atatea suflete setoase de pace si adevar, de mangaiere si alin, ca inspre Ierusalimul biblic. Dar nu sa caute bunuri trecatoare, pamantesti sau lumesti si nici urmele celor mari de altadata. Despre acestia nici nu se mai vorbeste astazi decat ca despre niste starpituri ale omenirii, care, prin prezenta lor pe acest pamant, au patat nu numai strazile orasului ci si paginile Sfintelor Scripturi. Pentru ei, Domnul nu a avut altceva decat osanda, pecetluind-o cu cei sapte vai de voi. In cap. 23 de la Matei, Sfantul Evanghelist descrie mustrarile ce le-au fost aduse si infiereaza nelegiuirile lor, facandu-i direct raspunzatori de nimicirea cetatii lor. Un vesnic vai de voi!Acolo, in Ierusalim, au ramas insa urme si locuri, nume si amintiri care, de peste douazeci de veacuri, sfintesc si mangaie sufletele celor care alearga spre el, cautandu-L pe Hristos. Au ramas, si vor ramane cat vecii, sapate cu dragoste dumnezeiasca si scrise cu sange nevinovat si sfant, faptele Dumnezeului-Om Care, prin prezenta si Lucrarea Sa in lume, a facut posibila indumnezeirea omului.
Parintele Iosif, in urma calatoriei facute in ara Sfanta, a scris o carte, Pe urmele Mantuitorului insemnari din aceasta calatorie prin care ne-a prezentat, ca nimeni altul, Locurile Sfinte, facandu-ni-le dragi, cunoscute si dorite.
Dar cum Dumnezeu a adus vremea ca Ierusalimul biblic, care candva ajunsese si el tot un astfel de pustiu, sa se ridice din nou asa credem ca Dumnezeul nostru va aduce si vremea fericita ca Ierusalimul Oastei sa fie cercetat iarasi de Duhul Domnului cu niste vremi de binecuvantata primavara si inviere duhovniceasca.
Poate trebuie ca daramaturile de astazi sa dispara de tot sub praful uitarii si numai dupa ce va trece intunericul acestor vremuri va veni timpul acelei noi generatii tinere si sanatoase, de oameni duhovnicesti care vor fi cu adevarat la inaltimea gandului lui Hristos. Atunci Duhul...
Psalmistul David s-a legat cu blestem, zicand:Daca te voi uita, Ierusalime, sa-si uite dreapta mea destoinicia ei! Sa mi se lipeasca limba de cerul gurii, daca nu-mi voi aduce aminte de tine, daca nu-mi voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! (Psalm 137, 5-6).
Pe parcursul istoriei, Ierusalimul totusi a fost uitat, nemaiconstituind pentru nimeni o pricina de bucurie sau cantec, ba din contra, de mari si amare dureri. Fiindca el ucisese nu numai pe proorocii lui Dumnezeu, ci si pe Fiul Lui.
Acest Ierusalim, ales de Dumnezeu ca loc si punct de intalnire intre om si El, pentru regasire si imbratisare, ajunge, din cauza conducatorilor spirituali, teren de lupta intre Dumnezeu si om.
Dumnezeu va muri insangerat pe cruce, iar caiafele vor rade.
Pentru toate ce erau sa urmeze, Mantuitorul a facut aceste zguduitoare precizari cu privire la soarta necredinciosului Ierusalim:Daca ai fi cunoscut si tu macar in aceasta zi lucrurile care puteau sa-ti dea pacea. Dar acum ele sunt ascunse de ochii tai. Vor veni peste tine zile, cand vrajmasii tai te vor inconjura cu santuri, te vor impresura si te vor strange din toate partile: te vor face una cu pamantul, pe tine si pe copiii tai din mijlocul tau; si nu vor lasa in tine piatra pe piatra, pentru ca n-ai cunoscut vremea cand ai fost cercetata (Luca 19, 41-44). i nu este imaginatie, nici condei omenesc sa poata reda sau descrie barbaria si masacrul la care a fost supusa aceasta cetate care a respins, fara pic de parere de rau, toate incercarile Domnului de a-i reda pacea si bucuria ce rezulta din smerita ascultare de voia lui Dumnezeu.
Astazi cand vorbim despre Ierusalimul Oastei, numai dupa cincizeci de ani, nu dupa doua mii oare de ce ne cuprind emotiile de teama asemanarii?Intelepciunea Divina a aflat de cuviinta sa stabileasca drept centru spiritual al intregii umanitati, Ierusalimul; iar daca el s-a aratat nevrednic de aceasta cinste omorand pe prooroci si ucigand cu pietre pe cei trimisi la el nici Ierusalimul Oastei nu s-a aratat mai prejos, nici fata de proorocul ales si nici fata de ceilalti trimisi la el. Parintele Iosif a vrut sa-l proclame ca un centru spiritual al crestinatatii romanesti si al ortodoxiei stramosesti, dar Sibiul nu si-a cunoscut vremea cercetarii lui.
Caci daca soarta profetului trimis in Ierusalimul Oastei a fost aceeasi cu a profetilor trimisi in biblicul Ierusalim, apoi si soarta Ierusalimului Oastei nu poate fi alta decat cea a vechiului si biblicului Ierusalim. i totusi, dupa doua mii de ani, spre nici un alt colt din lume nu se indreapta atatia oameni, atatea suflete setoase de pace si adevar, de mangaiere si alin, ca inspre Ierusalimul biblic. Dar nu sa caute bunuri trecatoare, pamantesti sau lumesti si nici urmele celor mari de altadata. Despre acestia nici nu se mai vorbeste astazi decat ca despre niste starpituri ale omenirii, care, prin prezenta lor pe acest pamant, au patat nu numai strazile orasului ci si paginile Sfintelor Scripturi. Pentru ei, Domnul nu a avut altceva decat osanda, pecetluind-o cu cei sapte vai de voi. In cap. 23 de la Matei, Sfantul Evanghelist descrie mustrarile ce le-au fost aduse si infiereaza nelegiuirile lor, facandu-i direct raspunzatori de nimicirea cetatii lor. Un vesnic vai de voi!Acolo, in Ierusalim, au ramas insa urme si locuri, nume si amintiri care, de peste douazeci de veacuri, sfintesc si mangaie sufletele celor care alearga spre el, cautandu-L pe Hristos. Au ramas, si vor ramane cat vecii, sapate cu dragoste dumnezeiasca si scrise cu sange nevinovat si sfant, faptele Dumnezeului-Om Care, prin prezenta si Lucrarea Sa in lume, a facut posibila indumnezeirea omului.
Parintele Iosif, in urma calatoriei facute in ara Sfanta, a scris o carte, Pe urmele Mantuitorului insemnari din aceasta calatorie prin care ne-a prezentat, ca nimeni altul, Locurile Sfinte, facandu-ni-le dragi, cunoscute si dorite.
Dar cum Dumnezeu a adus vremea ca Ierusalimul biblic, care candva ajunsese si el tot un astfel de pustiu, sa se ridice din nou asa credem ca Dumnezeul nostru va aduce si vremea fericita ca Ierusalimul Oastei sa fie cercetat iarasi de Duhul Domnului cu niste vremi de binecuvantata primavara si inviere duhovniceasca.
Poate trebuie ca daramaturile de astazi sa dispara de tot sub praful uitarii si numai dupa ce va trece intunericul acestor vremuri va veni timpul acelei noi generatii tinere si sanatoase, de oameni duhovnicesti care vor fi cu adevarat la inaltimea gandului lui Hristos. Atunci Duhul...
