1. Nevoia cea mai mare a celor pierduti este de apropiere simtita si calda, dulce si binefacatoare, care singura ii poate ridica. Numai fata de un astfel de binefacator sufletele oamenilor isi dezvelesc ranile si isi arata durerile lor cu incredere. Numai atunci mangaierea se primeste cu speranta, iar mustrarea se urmeaza cu indreptare. 2. []1. Nevoia cea mai mare a celor pierduti este de apropiere simtita si calda, dulce si binefacatoare, care singura ii poate ridica. Numai fata de un astfel de binefacator sufletele oamenilor isi dezvelesc ranile si isi arata durerile lor cu incredere. Numai atunci mangaierea se primeste cu speranta, iar mustrarea se urmeaza cu indreptare.2. Draga suflet de pastor si parinte, cum te porti tu oare cu cei cazuti din casa ta, din familia ta, din biserica ta? Te porti oare numai cu asprime si lovituri ori cu nepasare, cu judecata si cu nebagare de seama, sau te porti cu bunatatea mantuitoare a Samariteanului milostiv? Asa Se va purta si Dumnezeu fata de tine!3. De cate ori te-ai aplecat tu pana la starea copilului tau sau a parintelui tau ori pana la starea sotului tau sau a fratilor tai? Te-ai aplecat cu rugaciune, cu lacrimi, cu fierbinte si repetata chemare la Dumnezeu, ca sa nu se piarda langa tine aceste suflete, ori nici nu-ti pasa de ele?4. De cate ori te-ai aplecat plangand cu fratele tau sau langa el, pentru pacatele lui? De cate ori te-ai aplecat, rugandu-te cu el sau pentru el, ca sa fie iertat sau ridicat? Cat untdelemn mangaietor si simtit ai turnat pe ranile lui, pentru ca el sa poata primi apoi vinul mustrarii, curatitor si vindecator, indreptandu-se? Nu uita ca aceasta este cea mai mare nevoie a lui si datorie a ta!5. Cel mai greu de strapuns este zidul urechilor o menesti. De multe ori este mai usor de strapuns un munte sau o stanca decat o ureche spre inima.6. Muntele si stanca tot cedeaza de la o vreme, lovindu-le mereu, dar urechea multor oameni nu se mai lasa strapunsa niciodata. Pentru un munte sau o stanca, sau pentru un zid, chiar si de fier, ai unelte si ele se lasa strapunse de uneltele potrivite pentru aceasta, dar pentru urechile si inima omeneasca, adesea, nu mai stii ce fel de unelte sa mai intrebuintezi.7. In mod normal, pentru o ureche, cuvantul clar, adevarat si cinstit ar fi de-ajuns sa o strapunga, pentru ca Adevarul cel curat, dreptarul invataturilor sanatoase, sa ajunga la convingerea mintii, iar puterea si dovezile dragostei lui Dumnezeu sa infranga inima si pe multe urechi si inimi acestea le-au si strapuns.8. Dar, vai, cat de multe din urechile care ani de zile tot aud chemarile Cuvantului lui Dumnezeu nu se lasa strapunse de acest Cuvant, pentru ca el sa ajunga la minte si apoi la inima, spre a le innoi si salva O, Dumnezeule, cat de invartosate pot fi unele inimi! i cat de infundate, unele urechi!9. Vai, cat de multe suflete se invartoseaza si se impietresc in asa fel, ca nici sunetele lacrimilor, nici ascutisul mustrarii, nici loviturile pedepsei, nici indulcirile celei mai fierbinti si simtite staruinte iubitoare nu le pot strapunge. Pana le ajunge blestemul Judecatii. i pana le arde flacara osandei Dar ce usor si cu cata placere se lasau aceste suflete sa fie strapunse de sagetile rusinoase ale pacatului si ale intinaciunii!10. Binecuvantate sunt urechile care cedeaza chemarilor...