Puterea rugăciunii la Sf. Prooroc Ilie
Ca niste vase de cinste vrednice de orice lucru bun (II Tim. 2, 21), proorocii s-au facut purtatori ai vestirilor sfinte, mai ales catre poporul Israel, ca sa pastreze in mintea acestuia constiinta treaza intru cinstirea Unuia si Adevaratului Dumnezeu. Printre cei care s-au dovedit niste strajeri ai dreptei credinte si slujitori devotati ai adevarului, []Ca niste vase de cinste vrednice de orice lucru bun (II Tim. 2, 21), proorocii s-au facut purtatori ai vestirilor sfinte, mai ales catre poporul Israel, ca sa pastreze in mintea acestuia constiinta treaza intru cinstirea Unuia si Adevaratului Dumnezeu. Printre cei care s-au dovedit niste strajeri ai dreptei credinte si slujitori devotati ai adevarului, se numara si Sf. Prooroc Ilie.
S-a vorbit si s-a scris mult despre faptele lui, despre credinta lui neindoielnica, atribuindu-i-se pe drept cuvant calitati dintre cele mai inalte si mai sfinte. Nu se poate neglija insa sau trata in mod tangential calitatea lui de om rugator, calitate de baza si usor deductibila din contextul Sfintei Scripturi. Nu exista efect fara cauza.
Da! Sfantul Ilie a fost un om al rugaciunii si inca al unor rugaciuni puternice, cu foc, care strabateau cerul pana la Dumnezeu. Rugaciunea lui sta la baza minunilor si faptelor sale marete, ca un generator de putere si sfintenie, de credinta si ravna fara margini.
In toate momentele de rascruce ale vietii sale de prooroc, in timpul foametei si al secetei, in fata altarului pe care a adus jertfa lui Dumnezeu, ca si in timpul petrecerii in pustie, el s-a rugat cu rugaciunea staruitoare a dreptului (Iacov 5, 16). Nu este exagerat cand se afirma ca Sf. Ilie a fost profetul rugaciunii, omul care s-a hranit cu rugaciunea, care vorbea cu Dumnezeu in felul cel mai minunat cu putinta, cel al rugaciunii. Legatura intima cu Dumnezeu prin rugaciune a avut un rol hotarator in viata lui; roadele ei binefacatoare nu s-au lasat mult asteptate. Cartea III Regi da marturie despre aceasta.
Pentru ca poporul, in frunte cu regele Ahab si regina Izabela, s-a dedat inchinarii la dumnezei straini, Dumnezeu il pedepseste cu seceta. Ca Sf. Ilie s-a rugat pentru aceasta, ne-o spune Sf. Iacov in epistola sa (6, 17). Este o interesanta interpretare pe care o face Noul Testament acestei minuni descrise in Vechiul Testament. Urmarile pedepsei cu seceta l-au atins si pe el; Dumnezeu insa a randuit sa fie hranit de corbi cu paine si carne, apoi il trimite in Sarepta Sidonului. Vaduvei de aici insa ii moare fiul, in urma unei boli grave. Rugaciunea lui se indreapta iar catre Dumnezeul vietii: Doamne Dumnezeul meu, sa se intoarca sufletul acestui copil in el (III Regi 17, 21). Rugaciune scurta, dar puternica, rostita in urma unui act practic, a unei suflari intreite asupra copilului, ca o pecetluire cu Slava Celei de o fiinta si de viata datatoarei Treimi.
Martora la invierea copilului, mama acestuia a vazut in prooroc cu adevarat pe omul lui Dumnezeu (17,...
S-a vorbit si s-a scris mult despre faptele lui, despre credinta lui neindoielnica, atribuindu-i-se pe drept cuvant calitati dintre cele mai inalte si mai sfinte. Nu se poate neglija insa sau trata in mod tangential calitatea lui de om rugator, calitate de baza si usor deductibila din contextul Sfintei Scripturi. Nu exista efect fara cauza.
Da! Sfantul Ilie a fost un om al rugaciunii si inca al unor rugaciuni puternice, cu foc, care strabateau cerul pana la Dumnezeu. Rugaciunea lui sta la baza minunilor si faptelor sale marete, ca un generator de putere si sfintenie, de credinta si ravna fara margini.
In toate momentele de rascruce ale vietii sale de prooroc, in timpul foametei si al secetei, in fata altarului pe care a adus jertfa lui Dumnezeu, ca si in timpul petrecerii in pustie, el s-a rugat cu rugaciunea staruitoare a dreptului (Iacov 5, 16). Nu este exagerat cand se afirma ca Sf. Ilie a fost profetul rugaciunii, omul care s-a hranit cu rugaciunea, care vorbea cu Dumnezeu in felul cel mai minunat cu putinta, cel al rugaciunii. Legatura intima cu Dumnezeu prin rugaciune a avut un rol hotarator in viata lui; roadele ei binefacatoare nu s-au lasat mult asteptate. Cartea III Regi da marturie despre aceasta.
Pentru ca poporul, in frunte cu regele Ahab si regina Izabela, s-a dedat inchinarii la dumnezei straini, Dumnezeu il pedepseste cu seceta. Ca Sf. Ilie s-a rugat pentru aceasta, ne-o spune Sf. Iacov in epistola sa (6, 17). Este o interesanta interpretare pe care o face Noul Testament acestei minuni descrise in Vechiul Testament. Urmarile pedepsei cu seceta l-au atins si pe el; Dumnezeu insa a randuit sa fie hranit de corbi cu paine si carne, apoi il trimite in Sarepta Sidonului. Vaduvei de aici insa ii moare fiul, in urma unei boli grave. Rugaciunea lui se indreapta iar catre Dumnezeul vietii: Doamne Dumnezeul meu, sa se intoarca sufletul acestui copil in el (III Regi 17, 21). Rugaciune scurta, dar puternica, rostita in urma unui act practic, a unei suflari intreite asupra copilului, ca o pecetluire cu Slava Celei de o fiinta si de viata datatoarei Treimi.
Martora la invierea copilului, mama acestuia a vazut in prooroc cu adevarat pe omul lui Dumnezeu (17,...
