SFANTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 2 Catre prietenul Grigorie Trebuie sa ne straduim sa pastram mintea in stare de liniste. Pentru ca aceasta este ca ochiul care prin neincetata lui miscare, cand intorcandu-se spre cele din dreapta si din stanga, cand intorcandu-se, cu regularitate, in sus si in jos, nu poate sa vada clar []SFANTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 2 Catre prietenul GrigorieTrebuie sa ne straduim sa pastram mintea in stare de liniste. Pentru ca aceasta este ca ochiul care prin neincetata lui miscare, cand intorcandu-se spre cele din dreapta si din stanga, cand intorcandu-se, cu regularitate, in sus si in jos, nu poate sa vada clar ceea ce se afla inaintea lui, ci privirea lui trebuie sa se fixeze ferm catre obiectul privit, daca e cazul sa stabileasca un aspect clar al lui; astfel si mintea omului, cand este purtata de nenumarate griji lumesti nu este in stare sa fixeze adevarul.

Pe acela, spre exemplu, care nu s-a infasurat cu legaturile casatoriei, il tulbura dorintele furioase si pasiunile greu de stapanit si iubirile dezesperante; dar pe acela care este deja legat cu sotie il stapaneste altfel de neliniste, cum este, in cazul celui fara copii, dorinta copiilor, in cazul celui care are copii, protejarea sotiei, grija de casa, supravegherea slugilor, paguba din conventii, certurile cu vecinii, procesele la tribunale, riscurile din negot, oboselile bunei lucrari a ogoarelor.

Fiecare zi care vine aduce cu ea o examinare deosebita a sufletului. si noptile, care libereaza de grijile zilei, vrajesc mintea cu visarile (imaginatiile) lor. Iar de acestea exista o singura scapare, separarea de toata lumea. Dar separarea de lume nu inseamna simplu indepartarea trupeasca de ea, ci desprinderea sufletului de simpatia fata de trup, in asa masura incat cineva sa devina fara tara, fara casa, fara prieten, sarac, fara avere personala, fara mijloace de intretinere, fara intreprinderi, fara relatii sociale, necunoscator al invatamintelor omenesti, gata sa primeasca in inima impresii care iau nastere din invatatura dumnezeiasca. Dar pregatirea inimii pentru aceasta este dezvatarea celor invatate din obiceiul rau, care o stapaneau deja. Caci nici pe tablita de ceara nu este posibil sa scrie cineva, daca n-a inlaturat mai intai literele care erau scrise pe ea mai inainte; nici sufletul nu este cu putinta sa fie aprovizionat cu dogmele dumnezeiesti, daca...