As vrea sa pun o intrebare, spuse Parintele Filip. Tocmai eu, care v-am invitat aici sa stam de vorba, am tacut cel mai mult. Sunt foarte multumit, desigur, ca fratii mei duhovnicesti, prin intrebarile lor, au ridicat convorbirea la acest nivel duhovnicesc si au dat prilej lamuririi atator aspecte legate de psihoterapie. i deoarece [] As vrea sa pun o intrebare, spuse Parintele Filip. Tocmai eu, care v-am invitat aici sa stam de vorba, am tacut cel mai mult. Sunt foarte multumit, desigur, ca fratii mei duhovnicesti, prin intrebarile lor, au ridicat convorbirea la acest nivel duhovnicesc si au dat prilej lamuririi atator aspecte legate de psihoterapie. i deoarece tocmai mi-ati dat prilejul, as dori sa va adresez o intrebare pe care voiam s-o pun de la inceput. Ati spus mai inainte ca, traind in Biserica, nu cautam doar sa ne sporim simtamintele religioase, ci implinirea vietii. Mai mult, in cartea dumneavoastra ati scris ca crestinismul nu este o religie, in intelesul de azi al religiilor. Puteti lamuri aceste lucruri ? Crestinismul nu este o religie. Intrucat v-ati referit la cartea mea Psihoterapia ortodoxa, as vrea sa va amintesc ca am analizat acolo ce intelegem astazi prin religie. In primul rand, prin religie intelegem o anume teorie care ne ingaduie sa trecem dincolo de zidul care ne desparte de Dumnezeu, induplecand astfel pe Dumnezeu. De asemenea, adeseori vorbim despre religie ca fiind nascocirea omului: Dumnezeu a fost creat de om, intrucat se simtea slab si insingurat in univers. Deci avea nevoie de un Dumnezeu puternic, Care sa-l ocroteasca in slabiciunea sa. Mai mult, se socoteste ca prin religie ne asiguram viitorul, astfel incat sa fim fericiti in viata viitoare. Sau, in sfarsit, religia inseamna satisfacerea simtamintelor noastre religioase.

Insa nici una din definitii nu se potriveste Ortodoxiei. Crestinismul se numeste si este Biserica, adica adevaratul Trup al lui Hristos, ce il are drept cap pe Hristos insusi. Biserica este unitatea tuturor lumilor,...