Tămăduirea sufletului
Oameni netamaduiti, in curs de tamaduire si tamaduiti Mai intai, trebuie sa subliniez ca Biserica este un spital duhovnicesc ce-l vindeca pe om.
Biserica nu este o asociatie de oameni buni si evlaviosi, ci blagoslovitul Trup al lui Hristos, inlauntrul caruia oamenii se tamaduiesc. Ea primeste oameni bolnavi si vindeca ranile lor duhovnicesti. Putem spune ca in Biserica exista trei categorii de crestini: prima, a celor netamaduiti sufleteste, care nici nu sunt tamaduiti, nici nu stiu ce este tamaduirea; a doua, a celor care se tamaduiesc, a crestinilor care se straduiesc sa se tamaduiasca folosind caile predaniei ortodoxe si care inainteaza statornic in vindecare. In sfarsit, celei de-a treia categorii ii apartin Sfintii Bisericii, cei care sunt deja tamaduiti duhovniceste. Vreti sa spuneti ca sfintii s-au tamaduit deplin? intreba Parintele Filip. Sunt cazuri cand si sfintii au facut felurite greseli in viata lor. Numai Dumnezeu este desavarsit si, din aceasta pricina, nu putem pretinde ca sfintii sunt desavarsiti.
Cum se intelege tamaduirea sfintilor Fara indoiala, Dumnezeu este sfant si desavarsit in sens absolut. Insa cei uniti cu El ajung la desavarsire in sens relativ. Sfintenia madularelor Bisericii nu este nici individuala, nici morala, ci este sfintenia Capului Bisericii, adica a lui Hristos. Cand spunem ca sfintii sunt cei care au fost tamaduiti, intelegem ca s-au unit cu Dumnezeu. Ei simt unirea ca pe o neincetata pomenire a lui Dumnezeu prin rugaciunea mintii. Pomenirea neincetata a lui Dumnezeu, dupa invatatura Sfantului Vasile cel Mare, este vadirea limpede a faptului ca Dumnezeu salasluieste inlauntrul lor, iar rugaciunea mintii arata ca mintea lor este luminata. Luminarea mintii este deci tamaduirea omului.
Sau, mai exact, putem spune ca este inceputul tamaduirii, care se continua. Deci este posibil ca sfintii sa fi facut unele greseli in viata, dar mintea lor a fost luminata, a fost indreptata catre Dumnezeu, a fost pusa in buna randuiala. Iar daca se intampla sa cada in pacat, sunt cuprinsi de o mare cainta. Dau un exemplu. Apostolul Petru a ajuns la vederea Luminii celei necreate pe Muntele Tabor. Aceasta vedere a lui Dumnezeu in slava Sa s-a savarsit prin indumnezeirea Apostolului. Apostolul a fost preschimbat si, prin preschimbarea sa, a vazut Lumina cea necreata. A vazut slava dumnezeirii lui Hristos, care tasnea din trupul Sau indumnezeit. Totusi, patruzeci de zile mai tarziu, a cazut in pacatul lepadarii de Hristos. i stim din spusele Evangheliilor ca Apostolul Petru a plans cu amar.
Putem oare pricepe plansul Apostolului ? Din nefericire, nu-l putem intelege in toata plinatatea lui, caci nu avem trairea Apostolului. Din pricina trairii sale de mai inainte, cainta Apostolului s-a vadit a fi deosebit de...