Preafericita vreme a minunii
(Duminica a 23-a dupa Rusalii Luca VIII, 26-39) In tinutul Gherghesenilor, ca mereu de-atunci, Hristos vindeca astazi de indracire. Izbaveste sufletul de-acel soi de moarte care-i mai rea decat moartea. Pentru ca a te aseza, de bunavoie, de partea opusa lui Dumnezeu si in starea opusa minunilor Sale e mai rau decat a intra [](Duminica a 23-a dupa Rusalii Luca VIII, 26-39) In tinutul Gherghesenilor, ca mereu de-atunci, Hristos vindeca astazi de indracire. Izbaveste sufletul de-acel soi de moarte care-i mai rea decat moartea. Pentru ca a te aseza, de bunavoie, de partea opusa lui Dumnezeu si in starea opusa minunilor Sale e mai rau decat a intra fizic in imparatia pe care El n-a creat-o. Caci Dumnezeu este Datatorul de Viata, Care, acceptand moartea, cu moartea pe moarte a calcat.
Glasul diavolului vorbind: Ce-ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preainalt? Rogu-te sa nu ma chinuiesti (Luca 8, 29) m-a cutremurat intotdeauna. Cu parsivenia-i cunoscuta, exprimarea diavolului cuprinde un adevar si-o minciuna deopotriva. Ca Hristos era Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt nu se indoia diavolul, si aceasta pe cand multi din jurul Domnului o faceau. Era mai lucid diavolul decat multi din Israel, caci recunostea in Drumetul obosit si prafuit pe Acela Care era (este!) Calea, Care-l daramase pe el din stralucirile cerului in adancul pamantului, punitiv si definitiv. Dar, pe de alta parte, pentru ce ma chinuiesti? era o constatare mincinoasa. Caci Hristos ii ceruse sa iasa din om (Luca 8, 29 a). i-acesta era chinul pentru diavol, ruperea din co-locuirea lui cu purtatorul netrebniciei sale. Hristos Isi apara chipul din omul acela, Isi curata prin suflare de lumina icoana dumnezeirii din fibra de os si duh a omului aceluia. Ramas om cu toate distorsiunile fizice si spirituale la care-l supunea dusmanul linistii sale.
Chinuia Hristos? Nicidecum! Dar diavolul plangaretul deplin gemea din chiuietorile intunericului sau, caci Se ivise Lumina, putreziciunea lui fiind acum anulata prin lucrarea plina de putere a Sarii, Care este Hristos. Mila sa-L fi cuprins pe Dumnezeu? Mila si inte lepciune divina sa fi fost faptul ca da diavolului inca o sansa, lasandu-l sa locuiasca porcii? Nu stiu. Cert este ca sansa acordata dracilor spre pocaire acestia o folosesc, iarasi, a cata oara, impotriva smeririi, impotriva vindecarii de iad. Sf. Ioan de Kronstadt remarca:...
Glasul diavolului vorbind: Ce-ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preainalt? Rogu-te sa nu ma chinuiesti (Luca 8, 29) m-a cutremurat intotdeauna. Cu parsivenia-i cunoscuta, exprimarea diavolului cuprinde un adevar si-o minciuna deopotriva. Ca Hristos era Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt nu se indoia diavolul, si aceasta pe cand multi din jurul Domnului o faceau. Era mai lucid diavolul decat multi din Israel, caci recunostea in Drumetul obosit si prafuit pe Acela Care era (este!) Calea, Care-l daramase pe el din stralucirile cerului in adancul pamantului, punitiv si definitiv. Dar, pe de alta parte, pentru ce ma chinuiesti? era o constatare mincinoasa. Caci Hristos ii ceruse sa iasa din om (Luca 8, 29 a). i-acesta era chinul pentru diavol, ruperea din co-locuirea lui cu purtatorul netrebniciei sale. Hristos Isi apara chipul din omul acela, Isi curata prin suflare de lumina icoana dumnezeirii din fibra de os si duh a omului aceluia. Ramas om cu toate distorsiunile fizice si spirituale la care-l supunea dusmanul linistii sale.
Chinuia Hristos? Nicidecum! Dar diavolul plangaretul deplin gemea din chiuietorile intunericului sau, caci Se ivise Lumina, putreziciunea lui fiind acum anulata prin lucrarea plina de putere a Sarii, Care este Hristos. Mila sa-L fi cuprins pe Dumnezeu? Mila si inte lepciune divina sa fi fost faptul ca da diavolului inca o sansa, lasandu-l sa locuiasca porcii? Nu stiu. Cert este ca sansa acordata dracilor spre pocaire acestia o folosesc, iarasi, a cata oara, impotriva smeririi, impotriva vindecarii de iad. Sf. Ioan de Kronstadt remarca:...
