Recunoștință
Aduc -si fiecare aminte-n care fel a fost fat de mine si eu fata de el (Traian Dorz Spun cel mai greu cuvant). DA! Suntem datori, in special cei care l-am cunoscut personal pe scumpul nostru frate Traian Dorz, s ne aducem aminte toate cele care, prin puterea Duhului Sfant insuflate, le-am ascultat, acumulat si []Aduc -si fiecareaminte-n care fela fost fat de minesi eu fata de el(Traian Dorz Spun cel mai greu cuvant).
DA! Suntem datori, in special cei care l-am cunoscut personal pe scumpul nostru frate Traian Dorz, s ne aducem aminte toate cele care, prin puterea Duhului Sfant insuflate, le-am ascultat, acumulat si pecetluit in c mara sufletului nostru, pentru ca, pe aceeasi lungime de und penetrant s le putem transmite si urmasilor nostri.
Cunoastem din scrierile fratelui Traian o situatie in care P rintele Iosif il intalneste pe fratele s u colaborator, Vonica, in starea conflictual de atunci, si P rintele ii vorbeste atat de bland si duios, lucru care il uimeste pe fratele Traian, intrebandu-l pe p rintele: De ce asa? . Astept rile sale fiind ca atitudinea P rintelui Iosif s fie una mai dur . La toate acestea, P rintele r spunde: Asa m cunosti tu pe mine, draga Dorz? Sigur c in toat opera sa poetic , fratele Traian arat cat de mult a inv tat de la P rintele Iosif, lucruri p strate si respectate cu darzenie de el pan la sf rsitul vietii.
Asa l-am cunoscut si noi (nu toti), deoarece comportamentul distins al fratelui ne-a marcat asa de mult incat ori de cate ori il intalneam, il ascultam cu toate fibrele atentiei intinse grijuliu, s nu cumva s -i intrerupem discursul. Simteam, dup oarecare distante intre intalnirile cu fratele Traian, c bateriile noastre sunt desc rcate si f ceam in asa fel incat s g sim posibilitatea s ne inc rc m iar si. Aceasta se f cea si prin circuitele din acea vreme. Ajungand la fratele, trebuia s avem temele bine f cute, privitoare la cele ale NOASTRE sufletesti, nu ale ALTORA. Era atat de interesat de bunul mers al adun rilor din tar , si nu de putine ori, acolo unde era nevoia cea mai urgent , insotit de frati, ad sta, sf tuindu-i si indreptandu-i pe calea cea bun pe fratii neascult tori.
Personal, in...
DA! Suntem datori, in special cei care l-am cunoscut personal pe scumpul nostru frate Traian Dorz, s ne aducem aminte toate cele care, prin puterea Duhului Sfant insuflate, le-am ascultat, acumulat si pecetluit in c mara sufletului nostru, pentru ca, pe aceeasi lungime de und penetrant s le putem transmite si urmasilor nostri.
Cunoastem din scrierile fratelui Traian o situatie in care P rintele Iosif il intalneste pe fratele s u colaborator, Vonica, in starea conflictual de atunci, si P rintele ii vorbeste atat de bland si duios, lucru care il uimeste pe fratele Traian, intrebandu-l pe p rintele: De ce asa? . Astept rile sale fiind ca atitudinea P rintelui Iosif s fie una mai dur . La toate acestea, P rintele r spunde: Asa m cunosti tu pe mine, draga Dorz? Sigur c in toat opera sa poetic , fratele Traian arat cat de mult a inv tat de la P rintele Iosif, lucruri p strate si respectate cu darzenie de el pan la sf rsitul vietii.
Asa l-am cunoscut si noi (nu toti), deoarece comportamentul distins al fratelui ne-a marcat asa de mult incat ori de cate ori il intalneam, il ascultam cu toate fibrele atentiei intinse grijuliu, s nu cumva s -i intrerupem discursul. Simteam, dup oarecare distante intre intalnirile cu fratele Traian, c bateriile noastre sunt desc rcate si f ceam in asa fel incat s g sim posibilitatea s ne inc rc m iar si. Aceasta se f cea si prin circuitele din acea vreme. Ajungand la fratele, trebuia s avem temele bine f cute, privitoare la cele ale NOASTRE sufletesti, nu ale ALTORA. Era atat de interesat de bunul mers al adun rilor din tar , si nu de putine ori, acolo unde era nevoia cea mai urgent , insotit de frati, ad sta, sf tuindu-i si indreptandu-i pe calea cea bun pe fratii neascult tori.
Personal, in...
