OM AL DURERII
Aspect dureros si nemaipomenit de rusinos. Domnul Iisus era intruchiparea blandetii si smereniei. A venit in lume sa aduca pacea si buna intelegere intre oameni. Era Unsul Divin, ca sa binevesteasca saracilor, trimis sa vindece pe cei zdrobiti cu inima, sa propovaduiasca robilor dezrobirea, celor orbi vederea, sa slobozeasca pe cei apasati si sa vesteasca anul placut Domnului (cf. Lc 4, 18; Is 61, 1-2).
Cruzimea ostasilor romani nu cunoaste limite. Jertfa de ispasire a Domnului Iisus este unica in felul ei, incat chinuitorii nu cunosc margini in dispretul lor. Cruzimea si dispretul lor ne ingrozesc pana in strafunduri. Spinii, loviturile barbare, ocara, crucea cu piroanele dau expresii deosebite batjocorilor lor si ii califica pe ostasii Romei ca instrumente brutale ale unei generatii care nu cunoaste mila, indurarea, nici compatimirea. Savarseau cruzimile cu o ravna deosebita. Erau nemaipomenit de fiorosi si se distrau in activitatile lor crude.
Domnul Iisus mai era invinuit si ca fiind rival al cezarului. Invinuire cu totul fireasca, draceasca. El, Domnul Slavei, a devenit punctul central al batjocorilor crude. Dar de ce a suferit Domnul Iisus? Care este esenta invinuirilor Sale?Pacatul a fost aruncat asupra Lui. Pacatul omenirii intregi; deci si al meu, si al tau. Pacatul sa fie tratat cu dispret caci se impotriveste vointei atotputernice a Domnului si Mantuitorului nostru Dumnezeu. Pacatul este nerusinat in indrazneala ce o are. A indraznit pacatul sa stapaneasca si inimile acelora care apartineau numai lui Dumnezeu. Pacatul a indraznit sa cucereasca oameni cucernici, tematori de Dumnezeu. Pacatul a indraznit sa-L provoace la lupta pe Insusi Dumnezeu. Pacatul este laudaros. Pacatul merita dispret. Sa ne impotrivim pacatului prin puterea Harului Divin.
Domnul Iisus S-a injosit pe Sine din pricina pacatului meu si al tau. A devenit dispretuit si batjocorit in locul oamenilor nechibzuiti si pacatosi. A fost dispretuit si de trecatorii cei mai de jos si de soldatii cei mai brutali.
Din iubire, Mantuitorul rabda batjocorile de nedescris, sfarsit cu amar si aratandu- i dumnezeirea prin Inviere si Inaltare cu slava la ceruri; iar cel dintai martir Il vede stand la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu si ca Dumnezeu.
El este Imparat al vesniciilor. Ei spuneau cu dispret: Plecaciune, Imparatul Iudeilor! Da, El este Imparatul inaintea Caruia toti trebuie sa ne prosternem. A fost incununat cu spini....