Așa l-am cunoscut pe fratele Traian Dorz…
Am ajuns intr-o toamna si am intrat in curte la fratele Traian. Cand am intrat in curte, vad la el, acolo, aproape o masina de porumb. Ziceam asa in sinea mea: Oare fratele Traian a avut pamant asa de mult de-a adus porumbul asta aici? i, pentru ca aveam timp mai mult, stateam de vorba []Am ajuns intr-o toamna si am intrat in curte la fratele Traian. Cand am intrat in curte, vad la el, acolo, aproape o masina de porumb. Ziceam asa in sinea mea: Oare fratele Traian a avut pamant asa de mult de-a adus porumbul asta aici? i, pentru ca aveam timp mai mult, stateam de vorba cu el si l-am intrebat: Da , cu porumbul acesta, frate Traian, cum e? Ati avut mult porumb, ati muncit pamant O, Slavit sa fie Domnul, frate, Domnul se ingrijeste de toate! Dar, dupa o alta discutie cu alti frati de prin regiune, din cele ce imi povestea, am aflat ca fratele Traian, ca un om muncitor, ca un om constient, el lucra la gradina pe vremea aceea, la Colectiv, si acolo era multa lume. Femeile, oamenii de la munca de acolo, cand venea vremea pranzului, se duceau in gradina, luau rosii, luau ceapa, ce mai gaseau, serveau si mancau asa din bunurile muncii gospodaresti ale Colectivului. Dar fratele Traian lua rosii si le cumpara de la aprozar, si mergea si servea masa la C.
A.
P. cu rosii cumparate, cu ceapa si oua cumparate, iar femeile, se duceau pe la crescatoria de pasari si luau de acolo oua si mancau. Deci, ca om gospodar si constient, lui nu i-a placut sa puna mana unde el nu a muncit si nu a fost al lui. Iar, toamna, pentru ca oamenii sinceri, oamenii curati si devotati de caracter social sanatos, pentru problemele acestea asa de frumoase si de viata care a trait-o in societate, ca om al comunei si ca un bun gospodar in familia lui, toamna, i-a revenit ca o prema si ca o binefacere din partea conducerii Colectivului de acolo, aducandu-i si lui o masina de porumb. Mai bine a suferit el, cumparandu-si rosiile, ceapa si painea si acolo o consuma in fata tuturor, dand dovada de un mare exemplu. Il radeau oamenii si spune-au: Uite, baciul Traian aduce rosii in traista de acasa! Da, aicea nu sunt? i atunci el le raspundea frumos si le zicea asa: Vedeti, voi sunteti aicea o suta de oameni. Daca fiecare se duce in gradina si ia cate patru rosii, este o jumatate de kg de rosii. Deci o suta de oameni, cu o jumatate de kg de rosii, sunt cincizeci de kg de rosii, o lada plina. Cine le plateste? Sau rusinat, au pus capul in jos si unii au zis: Da cei si cu asta? Asa-i la gramada! Dar gramada nu este facuta de-a lua din ea. La gramada trebuie pus. Ea nu este a noastra, ci este a celor care o muncesc cinstit, spunea fratele Traian.
Unii au ramas rusinati, dar altii murmurau si vorbeau urat. Apoi si cu Oastea asta, ce sa faci cu ea? Nu faci nimic cu astiaOastea a recrutat oameni de capatai, oameni hotarati care le-au fost teama de pacat. Deci fratele Traian, cat l-am cunoscut, eram ca intr-o familie. Toata frumusetea lui, viata care a trait-o acolo, pana in 1989, el nu a stiut sa spuna vreodata la vreun vecin: Vezi ca pasarea ta a sarit gardul la mine . Nici cum, pentru lucrurile astea, el era departe, pentru ca...
A.
P. cu rosii cumparate, cu ceapa si oua cumparate, iar femeile, se duceau pe la crescatoria de pasari si luau de acolo oua si mancau. Deci, ca om gospodar si constient, lui nu i-a placut sa puna mana unde el nu a muncit si nu a fost al lui. Iar, toamna, pentru ca oamenii sinceri, oamenii curati si devotati de caracter social sanatos, pentru problemele acestea asa de frumoase si de viata care a trait-o in societate, ca om al comunei si ca un bun gospodar in familia lui, toamna, i-a revenit ca o prema si ca o binefacere din partea conducerii Colectivului de acolo, aducandu-i si lui o masina de porumb. Mai bine a suferit el, cumparandu-si rosiile, ceapa si painea si acolo o consuma in fata tuturor, dand dovada de un mare exemplu. Il radeau oamenii si spune-au: Uite, baciul Traian aduce rosii in traista de acasa! Da, aicea nu sunt? i atunci el le raspundea frumos si le zicea asa: Vedeti, voi sunteti aicea o suta de oameni. Daca fiecare se duce in gradina si ia cate patru rosii, este o jumatate de kg de rosii. Deci o suta de oameni, cu o jumatate de kg de rosii, sunt cincizeci de kg de rosii, o lada plina. Cine le plateste? Sau rusinat, au pus capul in jos si unii au zis: Da cei si cu asta? Asa-i la gramada! Dar gramada nu este facuta de-a lua din ea. La gramada trebuie pus. Ea nu este a noastra, ci este a celor care o muncesc cinstit, spunea fratele Traian.
Unii au ramas rusinati, dar altii murmurau si vorbeau urat. Apoi si cu Oastea asta, ce sa faci cu ea? Nu faci nimic cu astiaOastea a recrutat oameni de capatai, oameni hotarati care le-au fost teama de pacat. Deci fratele Traian, cat l-am cunoscut, eram ca intr-o familie. Toata frumusetea lui, viata care a trait-o acolo, pana in 1989, el nu a stiut sa spuna vreodata la vreun vecin: Vezi ca pasarea ta a sarit gardul la mine . Nici cum, pentru lucrurile astea, el era departe, pentru ca...
