„Părinte, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul Meu”
Dar tu, cititorule, in mainile cui iti vei incredinta sufletul tau? Iisus Mantuitorul a rostit sapte cuvinte pe crucea Golgotei. Al sap telea si cel de pe urma a fost acesta: Parinte, in mainile Tale Imi incredintez duhul Meu! Cu aceste cuvinte, Man tuitorul Isi incheiase via ta si lucrarea cea pa manteasca. Savarsise lu crarea ce I []Dar tu, cititorule, in mainile cui iti vei incredinta sufletul tau?Iisus Mantuitorul a rostit sapte cuvinte pe crucea Golgotei. Al sap telea si cel de pe urma a fost acesta: Parinte, in mainile Tale Imi incredintez duhul Meu! Cu aceste cuvinte, Man tuitorul Isi incheiase via ta si lucrarea cea pa manteasca. Savarsise lu crarea ce I S-a incredin tat si acum Se intoarce la Tatal. Parinte, a sosit ceasul lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am facut. Aratat-am Nume le Tau oamenilor, spalat-am pacatele lor cu Sangele Meu; impacatu-i-am cu Tine prin Jertfa Mea; acum Eu vin la Tine (In. 17).
Intreaga viata Mantuitorului a fost o viata de ascultare fata de Tatal Ceresc, a fost o viata de lucru si de jertfa. Implinindu- i chemarea, Mantuitorul Isi apleaca, in semn de rugaciune, capul si Isi da duhul in mainile Tatalui Ceresc. Ce moarte linistita si mareata!Ea este pusa in fata noastra cu invatatura. Este pusa in fata noastra cu cea mai minunata invatatura despre cum trebuie sa se sfarseasca si viata noastra cea sufleteasca. i viata noastra trebuie sa se sfarseasca in bratele Tatalui Ceresc. In clipele mortii si noi va trebui sa ne incredintam sufletul in mainile Tatalui Ceresc. Dar numai o viata traita cu Domnul, numai o viata traita in ascultare de Tatal Ceresc iti poate incredinta sufletul in mainile Lui. Pilda ne-a dat Mantuitorul: precum El a facut, asa sa facem si noi (In. 13, 15). Urmand pilda Lui, sa traim si noi o viata in ascultare fata de Tatal Ceresc, o viata de lucru si de jertfa pentru mantuirea noastra si a altora, pentru ca in clipele mortii sa putem si noi zice: Calatoria am plinit, credinta am pazit, lucrul ce mi s-a dat l-am savarsit; in mainile Tale, Doamne, incredintez sufletul meu.
O, ce moarte fericita si linistita este aceasta! Cati insa se silesc sa aiba o astfel de moarte?In clipele mortii, fiecare muribund cauta brate in care sa moara. Sotul moare in bratele sotiei, sotia in bratele sotului, parintii in bratele copiilor, copiii in bratele parintilor. In clipele mortii este ceva ce-l face pe om sa-si caute un reazem, un ajutor sufletesc.
De cand eram preot la tara imi aduc aminte ca mi am ingropat pe rand trei copii. Sarmanutii de ei! Moartea lor ma urmareste si azi. Fiecare din ei n-a putut muri decat in bratele mele. Au murit in bratele mele, strigand: Tata draga! Pe urma mi-a murit sotia in bratele mele, strigand: Sotule draga! Bratele mele erau un reazem, un ajutor sufletesc in clipele trecerii lor in cealalta lume.
Moartea lor ma urmareste si azi cu lacrimi in ochi. Dar mai mult decat moartea lor ma infricoseaza azi gandul ca si sufletul cauta brate sufletesti in clipele mortii. Ma urmareste azi intrebarea: in bratele cui voi depune sufletul meu? Slava ie, Mantuitorule, ca m-ai scapat de gandul acesta infricosat! Eu voi muri linistit in bratele Tale.
Un reazem si ajutor sufletesc cauta si sufletul in clipele mortii. In clipele mortii, sufletul cauta brate sufletesti in care sa-si incredinteze trecerea in cealalta lume. Iar aceste...
Intreaga viata Mantuitorului a fost o viata de ascultare fata de Tatal Ceresc, a fost o viata de lucru si de jertfa. Implinindu- i chemarea, Mantuitorul Isi apleaca, in semn de rugaciune, capul si Isi da duhul in mainile Tatalui Ceresc. Ce moarte linistita si mareata!Ea este pusa in fata noastra cu invatatura. Este pusa in fata noastra cu cea mai minunata invatatura despre cum trebuie sa se sfarseasca si viata noastra cea sufleteasca. i viata noastra trebuie sa se sfarseasca in bratele Tatalui Ceresc. In clipele mortii si noi va trebui sa ne incredintam sufletul in mainile Tatalui Ceresc. Dar numai o viata traita cu Domnul, numai o viata traita in ascultare de Tatal Ceresc iti poate incredinta sufletul in mainile Lui. Pilda ne-a dat Mantuitorul: precum El a facut, asa sa facem si noi (In. 13, 15). Urmand pilda Lui, sa traim si noi o viata in ascultare fata de Tatal Ceresc, o viata de lucru si de jertfa pentru mantuirea noastra si a altora, pentru ca in clipele mortii sa putem si noi zice: Calatoria am plinit, credinta am pazit, lucrul ce mi s-a dat l-am savarsit; in mainile Tale, Doamne, incredintez sufletul meu.
O, ce moarte fericita si linistita este aceasta! Cati insa se silesc sa aiba o astfel de moarte?In clipele mortii, fiecare muribund cauta brate in care sa moara. Sotul moare in bratele sotiei, sotia in bratele sotului, parintii in bratele copiilor, copiii in bratele parintilor. In clipele mortii este ceva ce-l face pe om sa-si caute un reazem, un ajutor sufletesc.
De cand eram preot la tara imi aduc aminte ca mi am ingropat pe rand trei copii. Sarmanutii de ei! Moartea lor ma urmareste si azi. Fiecare din ei n-a putut muri decat in bratele mele. Au murit in bratele mele, strigand: Tata draga! Pe urma mi-a murit sotia in bratele mele, strigand: Sotule draga! Bratele mele erau un reazem, un ajutor sufletesc in clipele trecerii lor in cealalta lume.
Moartea lor ma urmareste si azi cu lacrimi in ochi. Dar mai mult decat moartea lor ma infricoseaza azi gandul ca si sufletul cauta brate sufletesti in clipele mortii. Ma urmareste azi intrebarea: in bratele cui voi depune sufletul meu? Slava ie, Mantuitorule, ca m-ai scapat de gandul acesta infricosat! Eu voi muri linistit in bratele Tale.
Un reazem si ajutor sufletesc cauta si sufletul in clipele mortii. In clipele mortii, sufletul cauta brate sufletesti in care sa-si incredinteze trecerea in cealalta lume. Iar aceste...
