De cand n-ai plans tu oare, stand singur, meditandla viata ta pierduta, la fetele uitate?S-au dus cu anii tineri toti cei iubiti, pe rand,si tu stai tot mai singur, cu crengi tot mai uscate. De cand n-ai plans tu oare nici un pacat facutcu-atata usurinta si-atata nepasare? i nu simti cum pe suflet un munte ti-a []De cand n-ai plans tu oare, stand singur, meditandla viata ta pierduta, la fetele uitate?S-au dus cu anii tineri toti cei iubiti, pe rand,si tu stai tot mai singur, cu crengi tot mai uscate.

De cand n-ai plans tu oare nici un pacat facutcu-atata usurinta si-atata nepasare? i nu simti cum pe suflet un munte ti-a crescutsi sufletul ti-l trage in vesnica pierzare.

De cand n-ai plans tu oare stand singur in genunchi,cu constiinta goala in fata Judecatii,ca, aducandu-ti toate tacerile manunchi,sa-ti vezi pacatul contra iubirii si dreptatii?O, stai acum si plange in seara asta grea,cand ploua si cand toamna iti spune de plecare;e poate cea din urma si-n ce-ti graieste eae taina-ntelepciunii cea vesnica si mare.

Ce-ai strans pan azi din lume, afara de durerisi-afara de minciuna, si-afara de-amagire? Nici maine n-o sa-ti fie nimic mai bun ca ieri.

Ia astazi alta cale cea inspre mantuire!TRAIAN DORZ din Cantari Viitoare , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014