Mărturii doveditoare că Iisus Hristos este Domnul
Natanael, uimindu-se de descoperirile si intelepciunea Lui, I-a zis: Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti Imparatul lui Israel (In 1, 49). Una din cele mai frumoase marturii ale dumnezeirii Sale sunt aratate prin cuvintele: Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El. Oricine crede in El nu este judecat; dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele Singurului Fiu al lui Dumnezeu (In 3, 16-18).
Intreband pe Marta, sora lui Lazar, in casa careia multe minuni s-au savarsit, ne va spune ca ea a crezut ca El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Care trebuia sa vina in lume (cf. In 11, 27). Marturii mult-graitoare sunt semnele, lucrarile, minunile si sfintenia Sa. El le-a zis: Cine dintre voi Ma poate dovedi ca am pacat? Daca spun adevarul, pentru ce nu Ma credeti? (In 8, 46). Marturii mult graitoare sunt si cele ale demonilor. Ce spun demonii despre Iisus? Cand a vazut pe Iisus, a scos un strigat ascutit, a cazut jos inaintea Lui si a zis cu glas tare: Ce am eu a face cu Tine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preainalt? Te rog nu ma chinui! Iisus Intreaba: Cum iti este numele? i acela raspunde; Legiune, pentru ca intrasera multi draci in omul acela (Lc 8, 28, 30).
Sutasul si cei ce-I pazeau mormantul au facut urmatoarea marturie: Cu adevarat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu! (Mt 27, 54). Cele mai graitoare dovezi ale dumnezeirii Sale ramanand peste veacuri moartea si Invierea Sa si invierea noastra, precum a zis: In adevar, dupa cum Tatal inviaza mortii si le da viata, tat asa si Fiul da viata cui vrea. Tatal nici nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului, pentru ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal. Cine nu cinsteste pe Fiul nu cinsteste pe Tatal Care L-a trimis. Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis pe Mine are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata (In 5, 21-24).
La aceste mari si minunate marturii si multe altele, se adauga marturiile nenumarate ale martirilor si eroilor credintei de-a lungul veacurilor si pana la sfarsit. Caci El tuturor celor care L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui le-a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu dupa har. Nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu (In 1, 12-13). Ca si norul de martori, scrisi la Evrei, cap. 11, si multi altii, cunoscuti si necunoscuti in Istoria Bisericii, de-a lungul istoriei veacurilor de prigoniri si persecutii, fiecare crestin care L-a primit pe Domnul Iisus in fiinta sa depune marturie vie, statornica de neclintit, ca stanca de granit, ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, nascut, iar nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut, ca a venit aici, in lumea noastra, ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, sa ne aduca mesajul iertarii si impacarii cu Tatal cel Ceresc.
El este Usa mantuirii. Oricine intra prin Usa aceasta va fi mantuit; va intra si va iesi si va gasi pasune (cf. In 10, 9).
El este Pastorul cel Bun. El Isi da viata pentru oile Sale (cf. In 10, 11). Aceste minunate marturii nu sunt numai reguli citite si invatate, ci sunt realitati simtite si traite aievea prin Duhul Sfant. Sunt nascute si izvorate prin puterea harului divin, care inconjoara din toate partile fiinta predata Domnului prin pocainta, facand sa odrasleasca roduri bogate spre mantuire. In locul viciilor de altadata, prisos de virtuti mantuitoare. Bucuria mantuirii alunga frica si rusinea, da stiinta, cunoasterea adevarului si multa indrazneala. In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme n-a ajuns desavarsit in dragoste (I In 4, 18). Cunoastem ca ramanem in El si ca El ramane in noi prin faptul ca ne-a dat din Duhul Sau (I In 4, 13). Cine a primit ungerea din partea Celui Sfant stie orice lucru (cf. I In...