Foaia «IISUS BIRUITORUL»
Suntem in decembrie 1937. Foaia Ostasul Domnului , de la Bucuresti, fusese oprita dupa nr. 3 din 21 nov., in timp ce lupta intre duh si litera era in cea mai dramatica desfasurare. Rand pe rand, preotii si carturarii din Oaste se lepadau de voluntariatul ei curat si frumos, trecand de partea interesului firesc si lumesc. []Suntem in decembrie 1937.
Foaia Ostasul Domnului , de la Bucuresti, fusese oprita dupa nr. 3 din 21 nov., in timp ce lupta intre duh si litera era in cea mai dramatica desfasurare.
Rand pe rand, preotii si carturarii din Oaste se lepadau de voluntariatul ei curat si frumos, trecand de partea interesului firesc si lumesc.
Multimea fratilor simpli insa ramasese neclintita, privind cu o mila amara la clatinarea si prabusirea acelor papusi sarbatoresti care defilasera in fruntea eiIn ziua de 15 decembrie 1937, avuram acasa, cu totii, o stare de vorba in legatura cu arzatoarea nevoie de foaie, in care Parintele zice: Sunt aici, in Sibiu, doi oameni cu care am putea conveni: Munteanu, care are ziarul Actiunea , si Stoichita, care are gazeta Glasul Dreptatii . Cu unul dintre acestia doi va trebui sa luam contact si sa incercam o intelegere, ca sa scoatem sub numele lor o foaie pentru frati. Cu care credeti ca am putea mai bine?Unii avura o parere, altii alta, cand Parintele zice: Sa mergem la Stoichita!Draga Dorz, vii cu mine; mergem noi doi ()Slavit sa fie Domnul! izbucni voios Parintele, indata ce ne vazuseram singuri. Iata ce minunat a lucrat El si de asta data. Acum, draga Dorz, la lucru! Citisem randurile de mai sus din Istoria unei Jertfe , volumul II, paginile 342-344, despre Istoria unei Jertfe, cea atat de mult zbuciumata, cu cele ce grabeau plecarea in vesnicie a Pasarii Maiestre. i am dat de aceste lupte si framantari pe care le aveau Lucrarea si alesii Domnului.
Cat de mult iubea Parintele Iosif foaia Oastei, pentru ca, prin ea, putea trimite fronturilor hrana pe care o asteptau cu nerabdare si nesat! Daca vrajmasul oprise glasul Parintelui Iosif, pentru a nu mai vorbi prin Ostasul Domnului , acum i s-a deschis o portita noua, pentru a vorbi prin Glasul Dreptatii , pe care o avea.
Iata ce spune Sf. Apostol Pavel corintenilor, in Epistola a II-a: i v-am scris voua acestea (), caci din multa suparare si cu inima stransa de durere v-am scris, cu multe lacrimi, ca sa nu va intristati, ci ca sa cunoasteti dragostea pe care o am cu privire la voi (cap. 2, v. 3-4).
Atunci erau alte lupte si incercari in care se gaseau Biserica si Apostolii Domnului. In vremea Parintelui nostru sfant, Iosif, framantarile din Oastea Domnului erau asemanatoare, pentru ca Lucrarea era legata cu lantul primilor crestini.
Nici noi, cei de astazi, nu suntem scutiti de tulburari si lupte de tot felul, prin care trebuie sa trecem, cu cele doua fiare: leul si ursul. Dar sa nu uitam ca lupta pe care o avem de dus nu este in numele nostru, cieste in Numele cel Sfant al lui Iisus Biruitorul. Doar...
Foaia Ostasul Domnului , de la Bucuresti, fusese oprita dupa nr. 3 din 21 nov., in timp ce lupta intre duh si litera era in cea mai dramatica desfasurare.
Rand pe rand, preotii si carturarii din Oaste se lepadau de voluntariatul ei curat si frumos, trecand de partea interesului firesc si lumesc.
Multimea fratilor simpli insa ramasese neclintita, privind cu o mila amara la clatinarea si prabusirea acelor papusi sarbatoresti care defilasera in fruntea eiIn ziua de 15 decembrie 1937, avuram acasa, cu totii, o stare de vorba in legatura cu arzatoarea nevoie de foaie, in care Parintele zice: Sunt aici, in Sibiu, doi oameni cu care am putea conveni: Munteanu, care are ziarul Actiunea , si Stoichita, care are gazeta Glasul Dreptatii . Cu unul dintre acestia doi va trebui sa luam contact si sa incercam o intelegere, ca sa scoatem sub numele lor o foaie pentru frati. Cu care credeti ca am putea mai bine?Unii avura o parere, altii alta, cand Parintele zice: Sa mergem la Stoichita!Draga Dorz, vii cu mine; mergem noi doi ()Slavit sa fie Domnul! izbucni voios Parintele, indata ce ne vazuseram singuri. Iata ce minunat a lucrat El si de asta data. Acum, draga Dorz, la lucru! Citisem randurile de mai sus din Istoria unei Jertfe , volumul II, paginile 342-344, despre Istoria unei Jertfe, cea atat de mult zbuciumata, cu cele ce grabeau plecarea in vesnicie a Pasarii Maiestre. i am dat de aceste lupte si framantari pe care le aveau Lucrarea si alesii Domnului.
Cat de mult iubea Parintele Iosif foaia Oastei, pentru ca, prin ea, putea trimite fronturilor hrana pe care o asteptau cu nerabdare si nesat! Daca vrajmasul oprise glasul Parintelui Iosif, pentru a nu mai vorbi prin Ostasul Domnului , acum i s-a deschis o portita noua, pentru a vorbi prin Glasul Dreptatii , pe care o avea.
Iata ce spune Sf. Apostol Pavel corintenilor, in Epistola a II-a: i v-am scris voua acestea (), caci din multa suparare si cu inima stransa de durere v-am scris, cu multe lacrimi, ca sa nu va intristati, ci ca sa cunoasteti dragostea pe care o am cu privire la voi (cap. 2, v. 3-4).
Atunci erau alte lupte si incercari in care se gaseau Biserica si Apostolii Domnului. In vremea Parintelui nostru sfant, Iosif, framantarile din Oastea Domnului erau asemanatoare, pentru ca Lucrarea era legata cu lantul primilor crestini.
Nici noi, cei de astazi, nu suntem scutiti de tulburari si lupte de tot felul, prin care trebuie sa trecem, cu cele doua fiare: leul si ursul. Dar sa nu uitam ca lupta pe care o avem de dus nu este in numele nostru, cieste in Numele cel Sfant al lui Iisus Biruitorul. Doar...
