Să ne hrănim zilnic din Sfântul Cuvânt!
Vine Cineva adesea la Scriptura ta, Ca s-o-ntrebe si sa vada cat citesti tu-n ea. Daca pana azi cititul ti-a fost indoios, Ia, de azi, si-asculta zilnic Cartea lui Hristos. (Traian Dorz) Cuvintele sfintilor nostri inaintasi au fost mereu asemanatoare unor sageti care doreau sa ne atinteasca privirea si inima spre Sfantul Cuvant. In []Vine Cineva adesea la Scriptura ta,Ca s-o-ntrebe si sa vada cat citesti tu-n ea.
Daca pana azi cititul ti-a fost indoios,Ia, de azi, si-asculta zilnic Cartea lui Hristos. (Traian Dorz) Cuvintele sfintilor nostri inaintasi au fost mereu asemanatoare unor sageti care doreau sa ne atinteasca privirea si inima spre Sfantul Cuvant. In toata alergarea si osteneala lor, nu doreau sa ii vedem pe ei si sa ii cinstim pe ei, ci pe Acel pe care ei il slujeau cu toata fiinta lor. Tot astfel, nici opera lor literara nu doreau sa fie pusa la loc de cinste, iar Scriptura sa fie data la o parte.
Inca la de incepurile Oastei, parintele Iosif Trifa subliniaza ideea ca acele carti tiparite de el nu se doreau a fi altceva decat mici calauze pentru introducerea sufletelor in scoala cea mare a Bibliei. Deci, nu exista o competitie sau o indrumare ostaseasca pentru a citii numai Lumina Satelor plus celelalte aparitii editoarele si a da la o parte Sfantul Cuvant. Din contra trebuia ca acestea sa se regaseasca impreuna in timpul alocat meditatie si cresterii duhovnicesti al fiecarui ostas in parte, in special al celor care in acele vremuri grele izbutisera a-si procura o Biblie.
Iar daca acele cartii si Foi ale Oastei erau considerate cele mai valoroase sau nu mai lasau timp pentru Scriptura si nu duceau la Scriptura *(adeseori gasim la parintele Iosif in talcuirile biblice indemnul de-a citi pe larg intregul context al sursei meditatiei sale) optiunea este clara: mai bine aruncati in foc toate cartile mele, decat sa va lipsiti de Biblie, de Cartea Vietii! [1]Aceasta afirmatie este asa de categorica tocmai pentru ca painea ostasului trebuie sa fie Biblia care a fost scrisa cu penita Duhului Sfant, iar apoi toate celelalte scrieri incepand cu ale Sfintilor Parinti si...
Daca pana azi cititul ti-a fost indoios,Ia, de azi, si-asculta zilnic Cartea lui Hristos. (Traian Dorz) Cuvintele sfintilor nostri inaintasi au fost mereu asemanatoare unor sageti care doreau sa ne atinteasca privirea si inima spre Sfantul Cuvant. In toata alergarea si osteneala lor, nu doreau sa ii vedem pe ei si sa ii cinstim pe ei, ci pe Acel pe care ei il slujeau cu toata fiinta lor. Tot astfel, nici opera lor literara nu doreau sa fie pusa la loc de cinste, iar Scriptura sa fie data la o parte.
Inca la de incepurile Oastei, parintele Iosif Trifa subliniaza ideea ca acele carti tiparite de el nu se doreau a fi altceva decat mici calauze pentru introducerea sufletelor in scoala cea mare a Bibliei. Deci, nu exista o competitie sau o indrumare ostaseasca pentru a citii numai Lumina Satelor plus celelalte aparitii editoarele si a da la o parte Sfantul Cuvant. Din contra trebuia ca acestea sa se regaseasca impreuna in timpul alocat meditatie si cresterii duhovnicesti al fiecarui ostas in parte, in special al celor care in acele vremuri grele izbutisera a-si procura o Biblie.
Iar daca acele cartii si Foi ale Oastei erau considerate cele mai valoroase sau nu mai lasau timp pentru Scriptura si nu duceau la Scriptura *(adeseori gasim la parintele Iosif in talcuirile biblice indemnul de-a citi pe larg intregul context al sursei meditatiei sale) optiunea este clara: mai bine aruncati in foc toate cartile mele, decat sa va lipsiti de Biblie, de Cartea Vietii! [1]Aceasta afirmatie este asa de categorica tocmai pentru ca painea ostasului trebuie sa fie Biblia care a fost scrisa cu penita Duhului Sfant, iar apoi toate celelalte scrieri incepand cu ale Sfintilor Parinti si...
