Unitatea în Hristos
Cum raspundem intrebarii care este drumul de la unitatea nationala la unitatea credintei? Mai ales in contextul actual al provocarilor strazii, al ispitelor tineretii si al inertiei vietii crestinesti care, incet-incet, isi pierde din autenticitate. Raspunsul ni-l ofera insasi tema adunarii: Comunicare, Comuniune, Comunitate si Cuminecare pentru unitatea in Hristos. In comunitatea duhovniceasca, arena a []Cum raspundem intrebarii care este drumul de la unitatea nationala la unitatea credintei? Mai ales in contextul actual al provocarilor strazii, al ispitelor tineretii si al inertiei vietii crestinesti care, incet-incet, isi pierde din autenticitate. Raspunsul ni-l ofera insasi tema adunarii: Comunicare, Comuniune, Comunitate si Cuminecare pentru unitatea in Hristos. In comunitatea duhovniceasca, arena a mantuirii, si in cuminecare ca apogeu al unitatii, strangem in potirul sufletului un intreg ocean de binecuvantare, de partasie si har.
Dupa cum fericitii nostri inaintasi ne-au lasat mostenire aceasta intalnire la inceputul fiecarui an, programul adunarii de care este vorba a fost deschis printr-o rugaciune, prinos de multumire si chemare a Cerului intre noi. Carbunii inimii ne-au fost aprinsi de starea de vorba cu Dumnezeu, dar si de versurile cantarilor scrise cu litere de sange. Parintii si fratii care s-au perindat la microfon ne-au adus in atentie viata pamanteasca vazuta ca o arena de lupta pentru dobandirea mantuirii (IPS Irineu al Albei Iulia) si au accentuat importanta comuniunii, caci un crestin singur inseamna niciun crestin (Sfantul Ciprian al Cartaginei), iar daca traiesti singur, izolat in egoismul tau, esti pierdut (Parintele Calciu Dumitreasa). Cuvantul care a rasunat in constiinta noastra a trezit in noi glasul apartenentei la Biserica Luptatoare, la Trupul lui Hristos, in care fiecare e raspunzator pentru celalalt. Asadar, ne mantuim doar in comunitate. Dumnezeu a randuit in sufletul nostru dorinta de partasie, de coexistenta, de impreuna-lucrare cu semenii nostri si tocmai aceasta nazuinta de intrajutorare ne va fi martora la Judecata, unde iubirea aproapelui se infatiseaza ca singura avuta in vedere (Matei 25, 31-46). Tot dintr-o astfel de framantare si din dorinta de a-L impartasi pe Hristos pelerinilor impreuna calatori pe pamant, Parintele Iosif Trifa a initiat Oastea Domnului , Miscare ce a nascut multe suflete pentru cer. Dar, vai, in timp ce gornistul nostru drag a luat un bot de lut si a facut din el cer, nascand omul pentru Dumnezeu si sfintenie, noi suntem atat de preocupati de a dobandi lucruri, de a avea o cariera sau o reputatie, incat nu mai reusim sa-i vedem pe cei din jurul nostru. Suntem prea sufocati de cotidian si devenim nepasatori. i, ca o incununare a comportarii noastre lipsite de dragoste, adeseori comunicarea dintre noi a ajuns sa fie virtuala, incapabila a transmite partasia si caldura sufleteasca. Pentru a putea vorbi cu aproapele, pentru a putea sa-l iubesti, trebuie sa te insingurezi, caci numai dupa ce vei reusi sa stai cu tine insuti si in dialog cu Dumnezeu vei putea sa te descoperi si altora.
A comunica inseamna a te impartasi din Cel pe care-L faci cunoscut. Cand comunici, te comunici pe tine. A folosi mediul virtual insa presupune a ne lipsi de plenitudinea unitatii. Nu despre comunicarea virtuala ne vorbeste Biserica, intrucat aceasta este mai degraba o poarta a ispitelor spre om. Prin ea ne lasam patrunsi, in mod involuntar, de imagini si informatii vatamatoare sufletului. Dam, astfel, dovada ca nu stim ce inseamna prezenta Duhului Sfant in viata noastra. Daca L-am simti cu adevarat, i-am da dreptate Sfantului Siluan Athonitul, care ne instiinteaza cat de repede se pierde harul si ne-am stradui sa-l pastram cu sfintenie in fiinta noastra. Daca ni s-ar face o radiografie a sufletului si a mintii, am constientiza ce ne defineste, ce imagini si doruri purtam. Medicament impotriva decaderii noastre e partasia care accentueaza faptul ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. Cu mintea veghetoare si cu brat viteaz sa ducem lupta impotriva pacatului impreuna, devenind monahi citadini.
Modelul comuniunii ni L-a relevat Mantuitorul prin Intruparea Sa si l-a desavarsit Duhul Sfant prin intemeierea Bisericii. Principiul infratirii noastre in Hristos isi afla radacinile in dobandirea smereniei: cel ce se vrea mai mare intre toti sa slujeasca tuturor. Partasia ostasilor dainuieste prin imbinarea adunarilor cu slujbele bisericesti, prin implinirea Cuvantului auzit si prin Sfanta Liturghie in care ne hranim cu Hristos cel viu, prin jertfele inaintasilor si prin legaturile dragostei. In cadrul Sfintei Liturghii, sufletul se linisteste in imbratisarea blandului Dumnezeu si, atintindu-si privirea la iconostas, soarbe iubirea Creatorului pentru creatia Sa.
Anul 2019 este unul omagial al satului romanesc, spatiul in care Oastea Domnului s-a regasit deplin. Omagierea acestui an e o revelatie pentru dorinta comunitatii Oastei ce se vrea intrepatrunsa cu parohia. Ruptura dintre om si Biserica se reflecta in lipsuri, in patimi, in departarea de Dumnezeu. Prin viata sa, ostasul trebuie sa fie model al enoriasului si sa evidentieze apartenenta lucrarii Oastei la Biserica. Chemarea profetica si misionara a Oastei trebuie implinita cu fapta. Daca aceasta este intr-adevar profetica, atunci va face slujba Sfantului Ioan Botezatorul: va arata catre Hristos cel Intrupat si ascuns in...
Dupa cum fericitii nostri inaintasi ne-au lasat mostenire aceasta intalnire la inceputul fiecarui an, programul adunarii de care este vorba a fost deschis printr-o rugaciune, prinos de multumire si chemare a Cerului intre noi. Carbunii inimii ne-au fost aprinsi de starea de vorba cu Dumnezeu, dar si de versurile cantarilor scrise cu litere de sange. Parintii si fratii care s-au perindat la microfon ne-au adus in atentie viata pamanteasca vazuta ca o arena de lupta pentru dobandirea mantuirii (IPS Irineu al Albei Iulia) si au accentuat importanta comuniunii, caci un crestin singur inseamna niciun crestin (Sfantul Ciprian al Cartaginei), iar daca traiesti singur, izolat in egoismul tau, esti pierdut (Parintele Calciu Dumitreasa). Cuvantul care a rasunat in constiinta noastra a trezit in noi glasul apartenentei la Biserica Luptatoare, la Trupul lui Hristos, in care fiecare e raspunzator pentru celalalt. Asadar, ne mantuim doar in comunitate. Dumnezeu a randuit in sufletul nostru dorinta de partasie, de coexistenta, de impreuna-lucrare cu semenii nostri si tocmai aceasta nazuinta de intrajutorare ne va fi martora la Judecata, unde iubirea aproapelui se infatiseaza ca singura avuta in vedere (Matei 25, 31-46). Tot dintr-o astfel de framantare si din dorinta de a-L impartasi pe Hristos pelerinilor impreuna calatori pe pamant, Parintele Iosif Trifa a initiat Oastea Domnului , Miscare ce a nascut multe suflete pentru cer. Dar, vai, in timp ce gornistul nostru drag a luat un bot de lut si a facut din el cer, nascand omul pentru Dumnezeu si sfintenie, noi suntem atat de preocupati de a dobandi lucruri, de a avea o cariera sau o reputatie, incat nu mai reusim sa-i vedem pe cei din jurul nostru. Suntem prea sufocati de cotidian si devenim nepasatori. i, ca o incununare a comportarii noastre lipsite de dragoste, adeseori comunicarea dintre noi a ajuns sa fie virtuala, incapabila a transmite partasia si caldura sufleteasca. Pentru a putea vorbi cu aproapele, pentru a putea sa-l iubesti, trebuie sa te insingurezi, caci numai dupa ce vei reusi sa stai cu tine insuti si in dialog cu Dumnezeu vei putea sa te descoperi si altora.
A comunica inseamna a te impartasi din Cel pe care-L faci cunoscut. Cand comunici, te comunici pe tine. A folosi mediul virtual insa presupune a ne lipsi de plenitudinea unitatii. Nu despre comunicarea virtuala ne vorbeste Biserica, intrucat aceasta este mai degraba o poarta a ispitelor spre om. Prin ea ne lasam patrunsi, in mod involuntar, de imagini si informatii vatamatoare sufletului. Dam, astfel, dovada ca nu stim ce inseamna prezenta Duhului Sfant in viata noastra. Daca L-am simti cu adevarat, i-am da dreptate Sfantului Siluan Athonitul, care ne instiinteaza cat de repede se pierde harul si ne-am stradui sa-l pastram cu sfintenie in fiinta noastra. Daca ni s-ar face o radiografie a sufletului si a mintii, am constientiza ce ne defineste, ce imagini si doruri purtam. Medicament impotriva decaderii noastre e partasia care accentueaza faptul ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. Cu mintea veghetoare si cu brat viteaz sa ducem lupta impotriva pacatului impreuna, devenind monahi citadini.
Modelul comuniunii ni L-a relevat Mantuitorul prin Intruparea Sa si l-a desavarsit Duhul Sfant prin intemeierea Bisericii. Principiul infratirii noastre in Hristos isi afla radacinile in dobandirea smereniei: cel ce se vrea mai mare intre toti sa slujeasca tuturor. Partasia ostasilor dainuieste prin imbinarea adunarilor cu slujbele bisericesti, prin implinirea Cuvantului auzit si prin Sfanta Liturghie in care ne hranim cu Hristos cel viu, prin jertfele inaintasilor si prin legaturile dragostei. In cadrul Sfintei Liturghii, sufletul se linisteste in imbratisarea blandului Dumnezeu si, atintindu-si privirea la iconostas, soarbe iubirea Creatorului pentru creatia Sa.
Anul 2019 este unul omagial al satului romanesc, spatiul in care Oastea Domnului s-a regasit deplin. Omagierea acestui an e o revelatie pentru dorinta comunitatii Oastei ce se vrea intrepatrunsa cu parohia. Ruptura dintre om si Biserica se reflecta in lipsuri, in patimi, in departarea de Dumnezeu. Prin viata sa, ostasul trebuie sa fie model al enoriasului si sa evidentieze apartenenta lucrarii Oastei la Biserica. Chemarea profetica si misionara a Oastei trebuie implinita cu fapta. Daca aceasta este intr-adevar profetica, atunci va face slujba Sfantului Ioan Botezatorul: va arata catre Hristos cel Intrupat si ascuns in...
