Cunoaşterea lui Dumnezeu
Duminica a II-a din Post (a Sf. Grigorie Palama) Evanghelia de la Marcu 2,1-12 1 i intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este in casa. 2 i indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc, nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul. 3 i au venit la El, aducand un slabanog, pe care-l purtau patru []Duminica a II-a din Post(a Sf. Grigorie Palama)Evanghelia de la Marcu 2,1-121 i intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este in casa. 2 i indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc, nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul. 3 i au venit la El, aducand un slabanog, pe care-l purtau patru insi. 4 i neputand ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au lasat in jos patul in care zacea slabanogul. 5 i vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale! 6 i erau acolo unii dintre carturari, care sedeau si cugetau in inimile lor: 7 Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu? 8 i indata cunoscand Iisus, cu duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis lor: De ce cugetati acestea in inimile voastre? 9 Ce este mai usor a zice slabanogului: Iertate iti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla? 10 Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului: 11 Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. 12 i s-a sculat indata si, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata. 1. Puterea iertarii pacatelor data oamenilor . In relatarea de la Mc 2,1-12 este vorba de mai mult decat de inca o vindecare minunata savarsita de Mantuitorul. Anume, cu acest prilej El Se prezinta ca Acela Care da harul iertarii pacatelor celor care se apropie cu credinta de El. Evanghelistul scrie: i vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale! (v. 5). Obiectia carturarilor, ca numai unul Dumnezeu poate sa ierte pacatele (v. 7), era intemeiata. Vindecandu-l pe slabanog, Iisus le dovedeste insa ca El este Dumnezeu, si ca, deci, poate sa ierte pacatele. Mai mult, Domnul Hristos a dat puterea iertarii pacatelor si Sfintilor Sai Apostoli (Mt 16,19; 18,18; In 20,22-23) si, prin ei, Bisericii, prin slujitorii ei, episcopii si preotii. In finalul relatarii paralele de la Matei a vindecarii slabanogului din Capernaum citim chiar aceste cuvinte: Iar multimile, vazand acestea, s-au spaimantat si au slavit pe Dumnezeu Cel Care da oamenilor asemenea putere (Mt 9,8). Evanghelistul scrie aceste cuvinte ca teolog al Bisericii; el stie nu numai ca Iisus, Dumnezeu adevarat, poate sa ierte pacatele, ci si ca, prin Hristos, Dumnezeu a dat si oamenilor in Biserica, puterea iertarii (de aceea si vorbeste de oameni, la plural).
Confruntarea tacita dintre Mantuitorul si carturari este, de fapt, confruntarea dintre doua perspective religioase diferite: cea a credintei in Hristos si cea fara Hristos. In Hristos, ne spune aceasta Sfanta Evanghelie, Dumnezeu devine accesibil si apropiat omului, cum nu se putea concepe in vechea iconomie religioasa.2. Indumnezeirea dupa har. Acelasi adevar fundamental il releva si faptul ca aceasta Duminica a II-a din Post este dedicata Grigorie Palama, marele aparator al adevarului crestin dintotdeauna ca, in Hristos, este posibila unirea omului cu Dumnezeu si indumnezeirea sa dupa har.
In Fericirea a VI-a din Evanghelie Mantuitorul zice: Fericiti sunt cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Mt 5,8). Aceasta invatatura a fost pastrata cu sfintenie de-a lungul veacurilor de traditia autentica a Bisericii, care intotdeauna a marturisit ca adevarata cunoastere a lui Dumnezeu nu este cea rationala, ci este un har de Sus, si ca nimeni nu-L cunoaste pe Dumnezeu daca nu-L invata Insusi Dumnezeu (Evagrie din Pont). De aceea, de pilda, Origen (185-254) isi indemna ucenicii in ale Teologiei sa se roage pentru a primi sarutarea Cuvantului . Iar Sf. Efrem Sirul (306-373) invata: Inaintea oricarei lecturi (din Sfanta Scriptura, n. n.), roaga-te lui Dumnezeu, staruieste in rugaciune, ca El sa ti Se descopere . In cantarile de la Rusalii se arata ca Dumnezeu face din pescari adevaratii cunoscatori si propovaduitori ai tainelor Sale. Este o lucrare a harului, prin care Dumnezeu ii ridica pe cei ce se curata prin credinta si prin ascultarea de poruncile Sale la o cunoastere mai presus de cunoastere, facandu-i, cum zice Sf. Apostol Petru (II Petru 1,3-4), partasi dumnezeiestii firi . Intr-adevar, numai printr-o astfel de ridicare a omului, prin har, poate el sa-L vada pe Dumnezeu si sa se uneasca cu El. Sf. Simeon Noul Teolog (949-1022) zice ca Dumnezeu nu Se uneste decat cu dumnezei , adica cu cei pe care i-a facut dumnezei dupa har . Dupa acest sfant parinte, a teologhisi (adica a vorbi despre Dumnezeu si despre unirea noastra cu El) inseamna a povesti ceea ce traiesti si ceea ce vezi. El descrie astfel lumina indumnezeitoare: Dumnezeu este lumina si contemplarea Sa este asemenea unei lumini Intreband: Esti Tu, Dumnezeul meu? primeste raspunsul: Da, Eu sunt Dumnezeul facut Om pentru tine si, iata, ca Eu te-am facut si te voi face, dupa cum vezi, dumnezeu . Cum aceasta lumina se facea deasupra sa, asemenea soarelui in splendoarea lui de la amiaza, si-a dat seama ca era el insusi in centrul luminii, plin de bucurie si de lacrimi A vazut lumina unindu-se, ea insasi, intr-un mod de necrezut, cu trupul sau si patrunzand incet-incet in madularele sale si facandu-l si pe el de-a-ntregul foc si lumina (citat dupa Paul Evdokimov, Cunoasterea lui Dumnezeu, trad. de Pr. Dr. V. Raduca, Ed. Christiana, Bucuresti, 1995, p. 68).3. Experienta isihasta. Aceasta invatatura o pastrau cu sfintenie si monahii isihasti din Athosul secolului al XIV-lea, care afirmau ca, prin izbavirea de patimi si prin rugaciunea curata, omul poate vedea slava lui Dumnezeu inca de pe pamant, printr-o tainica si suprafireasca unire cu El. Este, de fapt, arvuna Imparatiei ceresti pentru cei curati cu inima, un har de Sus, omul aducand numai aprinderea doririi dupa Dumnezeu . Usa care duce de la intuneric la lumina este pocainta. Iar lumina nu este altceva decat harul lui Hristos, adica Insusi Hristos Cel preamarit, impartasit ca dar (har) prin Duhul Sfant si avandu- i tronul in inima curatata de patimi a omului. Spre inima isi indreapta isihastii privirea mintii intr-o necontenita invocare a numelui atotputernic al lui Iisus Hristos, prin ceea ce s-a si numit Rugaciunea lui Iisus sau Rugaciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluies-te-ma pe mine pacatosul! E o rugaciune scurta, dar care exprima in esenta intreaga invatatura mantuitoare: prin ea marturisim, in primul rand, ca Iisus este Domn, Hristos (Mesia) si Fiul lui Dumnezeu; apoi marturisim abisul caderii noastre, care cheama adancul milostivirii lui Dumnezeu. Chemandu-L pe Iisus in salasul pe care I l-a pregatit, omul poate ajunge sa spuna cu Sf. Apostol Pavel: Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine (Gal 2,20). Aceasta vedere a slavei lui Hristos ca lumina dumnezeiasca asa cum au vazut-o cei trei Apostoli pe Tabor, la Schimbarea la fata (Mt 17,2.5 si loc. par.), sau Sf. tefan in extazul ce a precedat moartea sa martirica (Fapte 7,56) era un fapt constant al experientei duhovnicesti a sfintilor.4. Varlaam si falsa lui teologie. Sub influenta rationalismului scolastic al Apusului, un calugar de origine din Calabria, cu numele Varlaam, a alcatuit (incepand cu anul 1334) o serie de scrieri contra isihastilor. Dumnezeu, zicea Varlaam, fiinta transcendenta, este cu totul inaccesibil si nu exista nici o posibilitate de unire directa cu El. Pe isihasti el ii acuza de erezie, ca unii care ar fi pretins ca vad fiinta lui Dumnezeu, fapt absolut imposibil.
Demersul lui Varlaam nu avea, de fapt, nimic de-a face cu adevarata teologie crestina. In Apus, filozofia lui Aristotel fusese adoptata ca suport al intregului edificiu al teologiei scolastice. Chiar la Constantinopol, invatamantul universitar era platonizant . Contestarea lui Varlaam venea, de fapt, in numele filozofiei. Conform acestei teologii , mintea omului creat nu poate cuprinde pe Creator. Ea poate concepe numai ceea ce nu este Dumnezeu, poate adica formula o teologie prin negatii sau apofatica. Era, de fapt, aceeasi perspectiva ca si cea a filozofilor pagani. Ca si cum Hristos nu S-ar fi coborat la noi si nu ni S-ar fi facut calea cea noua si vie (Evrei 10,20)...
Confruntarea tacita dintre Mantuitorul si carturari este, de fapt, confruntarea dintre doua perspective religioase diferite: cea a credintei in Hristos si cea fara Hristos. In Hristos, ne spune aceasta Sfanta Evanghelie, Dumnezeu devine accesibil si apropiat omului, cum nu se putea concepe in vechea iconomie religioasa.2. Indumnezeirea dupa har. Acelasi adevar fundamental il releva si faptul ca aceasta Duminica a II-a din Post este dedicata Grigorie Palama, marele aparator al adevarului crestin dintotdeauna ca, in Hristos, este posibila unirea omului cu Dumnezeu si indumnezeirea sa dupa har.
In Fericirea a VI-a din Evanghelie Mantuitorul zice: Fericiti sunt cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Mt 5,8). Aceasta invatatura a fost pastrata cu sfintenie de-a lungul veacurilor de traditia autentica a Bisericii, care intotdeauna a marturisit ca adevarata cunoastere a lui Dumnezeu nu este cea rationala, ci este un har de Sus, si ca nimeni nu-L cunoaste pe Dumnezeu daca nu-L invata Insusi Dumnezeu (Evagrie din Pont). De aceea, de pilda, Origen (185-254) isi indemna ucenicii in ale Teologiei sa se roage pentru a primi sarutarea Cuvantului . Iar Sf. Efrem Sirul (306-373) invata: Inaintea oricarei lecturi (din Sfanta Scriptura, n. n.), roaga-te lui Dumnezeu, staruieste in rugaciune, ca El sa ti Se descopere . In cantarile de la Rusalii se arata ca Dumnezeu face din pescari adevaratii cunoscatori si propovaduitori ai tainelor Sale. Este o lucrare a harului, prin care Dumnezeu ii ridica pe cei ce se curata prin credinta si prin ascultarea de poruncile Sale la o cunoastere mai presus de cunoastere, facandu-i, cum zice Sf. Apostol Petru (II Petru 1,3-4), partasi dumnezeiestii firi . Intr-adevar, numai printr-o astfel de ridicare a omului, prin har, poate el sa-L vada pe Dumnezeu si sa se uneasca cu El. Sf. Simeon Noul Teolog (949-1022) zice ca Dumnezeu nu Se uneste decat cu dumnezei , adica cu cei pe care i-a facut dumnezei dupa har . Dupa acest sfant parinte, a teologhisi (adica a vorbi despre Dumnezeu si despre unirea noastra cu El) inseamna a povesti ceea ce traiesti si ceea ce vezi. El descrie astfel lumina indumnezeitoare: Dumnezeu este lumina si contemplarea Sa este asemenea unei lumini Intreband: Esti Tu, Dumnezeul meu? primeste raspunsul: Da, Eu sunt Dumnezeul facut Om pentru tine si, iata, ca Eu te-am facut si te voi face, dupa cum vezi, dumnezeu . Cum aceasta lumina se facea deasupra sa, asemenea soarelui in splendoarea lui de la amiaza, si-a dat seama ca era el insusi in centrul luminii, plin de bucurie si de lacrimi A vazut lumina unindu-se, ea insasi, intr-un mod de necrezut, cu trupul sau si patrunzand incet-incet in madularele sale si facandu-l si pe el de-a-ntregul foc si lumina (citat dupa Paul Evdokimov, Cunoasterea lui Dumnezeu, trad. de Pr. Dr. V. Raduca, Ed. Christiana, Bucuresti, 1995, p. 68).3. Experienta isihasta. Aceasta invatatura o pastrau cu sfintenie si monahii isihasti din Athosul secolului al XIV-lea, care afirmau ca, prin izbavirea de patimi si prin rugaciunea curata, omul poate vedea slava lui Dumnezeu inca de pe pamant, printr-o tainica si suprafireasca unire cu El. Este, de fapt, arvuna Imparatiei ceresti pentru cei curati cu inima, un har de Sus, omul aducand numai aprinderea doririi dupa Dumnezeu . Usa care duce de la intuneric la lumina este pocainta. Iar lumina nu este altceva decat harul lui Hristos, adica Insusi Hristos Cel preamarit, impartasit ca dar (har) prin Duhul Sfant si avandu- i tronul in inima curatata de patimi a omului. Spre inima isi indreapta isihastii privirea mintii intr-o necontenita invocare a numelui atotputernic al lui Iisus Hristos, prin ceea ce s-a si numit Rugaciunea lui Iisus sau Rugaciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluies-te-ma pe mine pacatosul! E o rugaciune scurta, dar care exprima in esenta intreaga invatatura mantuitoare: prin ea marturisim, in primul rand, ca Iisus este Domn, Hristos (Mesia) si Fiul lui Dumnezeu; apoi marturisim abisul caderii noastre, care cheama adancul milostivirii lui Dumnezeu. Chemandu-L pe Iisus in salasul pe care I l-a pregatit, omul poate ajunge sa spuna cu Sf. Apostol Pavel: Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine (Gal 2,20). Aceasta vedere a slavei lui Hristos ca lumina dumnezeiasca asa cum au vazut-o cei trei Apostoli pe Tabor, la Schimbarea la fata (Mt 17,2.5 si loc. par.), sau Sf. tefan in extazul ce a precedat moartea sa martirica (Fapte 7,56) era un fapt constant al experientei duhovnicesti a sfintilor.4. Varlaam si falsa lui teologie. Sub influenta rationalismului scolastic al Apusului, un calugar de origine din Calabria, cu numele Varlaam, a alcatuit (incepand cu anul 1334) o serie de scrieri contra isihastilor. Dumnezeu, zicea Varlaam, fiinta transcendenta, este cu totul inaccesibil si nu exista nici o posibilitate de unire directa cu El. Pe isihasti el ii acuza de erezie, ca unii care ar fi pretins ca vad fiinta lui Dumnezeu, fapt absolut imposibil.
Demersul lui Varlaam nu avea, de fapt, nimic de-a face cu adevarata teologie crestina. In Apus, filozofia lui Aristotel fusese adoptata ca suport al intregului edificiu al teologiei scolastice. Chiar la Constantinopol, invatamantul universitar era platonizant . Contestarea lui Varlaam venea, de fapt, in numele filozofiei. Conform acestei teologii , mintea omului creat nu poate cuprinde pe Creator. Ea poate concepe numai ceea ce nu este Dumnezeu, poate adica formula o teologie prin negatii sau apofatica. Era, de fapt, aceeasi perspectiva ca si cea a filozofilor pagani. Ca si cum Hristos nu S-ar fi coborat la noi si nu ni S-ar fi facut calea cea noua si vie (Evrei 10,20)...
