MĂRTURISIREA STRĂLUCITĂ
1. In marturisirea noastra despre Jertfa Mantuitorului nostru, unic de grea si de stralucita, ni se cere tot pretul vietii si al mortii noastre. Pretul acesta n am fi fost in stare sa l dam nici unul dintre noi, daca n am fi fost trecuti prin examenele de foc.
Daca n am fi vazut cu ochii []1. In marturisirea noastra despre Jertfa Mantuitorului nostru, unic de grea si de stralucita, ni se cere tot pretul vietii si al mortii noastre. Pretul acesta n am fi fost in stare sa l dam nici unul dintre noi, daca n am fi fost trecuti prin examenele de foc.
Daca n am fi vazut cu ochii nostri,daca n am fi auzit cu urechile noastre,daca n am fi pipait cu mainile noastresi daca n am fi trait cu inimile noastre zdrobite de groazasau stralucind de transfigurarespaima sau minunea.2. Mantuitorul le spusese in multe randuri ucenicilor Sai cate ceva din cele ce aveau sa vada ei curand.
Dar pentru ca ii iubea, Domnul Iisus cauta sa i crute de durerea aflarii mai devreme a Patimilor Sale.
Voia totusi sa nu le ascunda, ca ei sa le stie, spre a nu i surprinde aceasta nestiutori.
Pentru ca ce ar fi facut ei daca ar fi ajuns in cernerea cea grea fara a fi instiintatisi in luptele cele grele, fara a fi intariti?3. O, ce greseala facem noi adesea cand stim despre niste lucruri triste, despre niste intamplari dureroasesau chiar despre niste primejdii apropiate, privitoare la unii din cei pe care ii iubim, dar de multe ori gandim:Sa nu i spun fratelui, ca sa nu l intristez. Sau zicem: Sa nu le spun tocmai eu fratilor aceasta veste dureroasa. De ce sa fiu tocmai eu acela care sa le zdrobesc inima! i astfel, cei pe care ii iubim, dar pe care nu i am instiintat de nenorocirea care venea peste ei, raman in necunostinta de aceasta si sunt luati prin surprindere, fiind loviti si mai dureros si primejduiti si mai greu!4. Vai, ce prilej de cadere a fost o astfel de purtare pentru multi! Pentru ca putini au avut puterea sa se mai ridice dintr o astfel de cadere.
Dar chiar si daca sau ridicat, parerea pe care au pastrat o in inima lor fata de cel despre care a aflat ca stiuse, dar nu le spusese la timp, a fost amara.5. tim cu totii ce ne asteapta pana la moarte, daca alegem calea lui Hristos, dar stim si ce ne asteapta dupa moarte, daca L am urmat pe El (In 16, 20). tim si vedem cum traiesc cei care nu L urmeaza pe Domnul, dar stim si vedem si cum mor acestia.
Ca sa alegem apoi soarta pe care ne o dorim.6. tim cum judeca oamenii, dar stim si cum vor fi judecati. tim cum petrec cei rai aici, dar stim si cum vor petrece in vesnicie. tim aceste lucruri deslusit si le stim mai dinainte cu totii, fiindca ele ne sunt spuse neincetat si noi am luat cu totii cunostinta de ele, fie cu ochii, fie cu urechile noastre. i luam cunostinta neincetat despre toate. Astfel ca de felul cum ne vor gasi cele viitoare suntem raspunzatori numai noi singuri.
Nici Domnul si nici fratii.7. Draga suflete de frate ori sora i pe tine te instiinteaza acum Domnul Iisus, prin aceste cuvinte, de marile intamplari zguduitoare prin care va trebui sa treci si tu, si lumea intreaga.
Ia cunostinta de ele si vino mai langa Hristos, vino pana langa El, pana la picioarele Lui.
Alipeste te si ia L ca insotitor si Mantuitor pentru sufletul tau.
Viitorul este atat de necunoscut! i neprevazutul este atat de grabnic!Nimic nu te poate linisti si asigura, decat Hristos.8. Oamenii sunt nu numai atat de schimbatori, ci si atat de neputinciosi!Nu te bizui nici pe evenimente, nici pe timp. Acestea i au nimicit si i au pierdut pe atat de multi dintre cei ce sau bizuit pe ele.
Vino la Iisus acum. Bizuieste te numai pe El.9. Nefericirea cea mai mare nu i cand omul nu stie. Ci cand stie rau.
Nenorocirea cea mai mare nu i cand, pe mare, omul nu are nici o busola ci atunci cand are una rea, care ii arata sudul in loc de nord. i il duce incolo, in loc sa l aduca incoace.10. Nenorocirea cea mai mare nu i cand omul nu are nici un calauzitor, ci cand are unul rau, care il indruma spre prapastie sau spre o pestera de talhari in loc sa l indrume spre un adapost bun. i tot asa, nenorocirea cea mai mare nu i cand omul merge singur ci este atunci cand sa insotit cu un talhar care abia...
Daca n am fi vazut cu ochii []1. In marturisirea noastra despre Jertfa Mantuitorului nostru, unic de grea si de stralucita, ni se cere tot pretul vietii si al mortii noastre. Pretul acesta n am fi fost in stare sa l dam nici unul dintre noi, daca n am fi fost trecuti prin examenele de foc.
Daca n am fi vazut cu ochii nostri,daca n am fi auzit cu urechile noastre,daca n am fi pipait cu mainile noastresi daca n am fi trait cu inimile noastre zdrobite de groazasau stralucind de transfigurarespaima sau minunea.2. Mantuitorul le spusese in multe randuri ucenicilor Sai cate ceva din cele ce aveau sa vada ei curand.
Dar pentru ca ii iubea, Domnul Iisus cauta sa i crute de durerea aflarii mai devreme a Patimilor Sale.
Voia totusi sa nu le ascunda, ca ei sa le stie, spre a nu i surprinde aceasta nestiutori.
Pentru ca ce ar fi facut ei daca ar fi ajuns in cernerea cea grea fara a fi instiintatisi in luptele cele grele, fara a fi intariti?3. O, ce greseala facem noi adesea cand stim despre niste lucruri triste, despre niste intamplari dureroasesau chiar despre niste primejdii apropiate, privitoare la unii din cei pe care ii iubim, dar de multe ori gandim:Sa nu i spun fratelui, ca sa nu l intristez. Sau zicem: Sa nu le spun tocmai eu fratilor aceasta veste dureroasa. De ce sa fiu tocmai eu acela care sa le zdrobesc inima! i astfel, cei pe care ii iubim, dar pe care nu i am instiintat de nenorocirea care venea peste ei, raman in necunostinta de aceasta si sunt luati prin surprindere, fiind loviti si mai dureros si primejduiti si mai greu!4. Vai, ce prilej de cadere a fost o astfel de purtare pentru multi! Pentru ca putini au avut puterea sa se mai ridice dintr o astfel de cadere.
Dar chiar si daca sau ridicat, parerea pe care au pastrat o in inima lor fata de cel despre care a aflat ca stiuse, dar nu le spusese la timp, a fost amara.5. tim cu totii ce ne asteapta pana la moarte, daca alegem calea lui Hristos, dar stim si ce ne asteapta dupa moarte, daca L am urmat pe El (In 16, 20). tim si vedem cum traiesc cei care nu L urmeaza pe Domnul, dar stim si vedem si cum mor acestia.
Ca sa alegem apoi soarta pe care ne o dorim.6. tim cum judeca oamenii, dar stim si cum vor fi judecati. tim cum petrec cei rai aici, dar stim si cum vor petrece in vesnicie. tim aceste lucruri deslusit si le stim mai dinainte cu totii, fiindca ele ne sunt spuse neincetat si noi am luat cu totii cunostinta de ele, fie cu ochii, fie cu urechile noastre. i luam cunostinta neincetat despre toate. Astfel ca de felul cum ne vor gasi cele viitoare suntem raspunzatori numai noi singuri.
Nici Domnul si nici fratii.7. Draga suflete de frate ori sora i pe tine te instiinteaza acum Domnul Iisus, prin aceste cuvinte, de marile intamplari zguduitoare prin care va trebui sa treci si tu, si lumea intreaga.
Ia cunostinta de ele si vino mai langa Hristos, vino pana langa El, pana la picioarele Lui.
Alipeste te si ia L ca insotitor si Mantuitor pentru sufletul tau.
Viitorul este atat de necunoscut! i neprevazutul este atat de grabnic!Nimic nu te poate linisti si asigura, decat Hristos.8. Oamenii sunt nu numai atat de schimbatori, ci si atat de neputinciosi!Nu te bizui nici pe evenimente, nici pe timp. Acestea i au nimicit si i au pierdut pe atat de multi dintre cei ce sau bizuit pe ele.
Vino la Iisus acum. Bizuieste te numai pe El.9. Nefericirea cea mai mare nu i cand omul nu stie. Ci cand stie rau.
Nenorocirea cea mai mare nu i cand, pe mare, omul nu are nici o busola ci atunci cand are una rea, care ii arata sudul in loc de nord. i il duce incolo, in loc sa l aduca incoace.10. Nenorocirea cea mai mare nu i cand omul nu are nici un calauzitor, ci cand are unul rau, care il indruma spre prapastie sau spre o pestera de talhari in loc sa l indrume spre un adapost bun. i tot asa, nenorocirea cea mai mare nu i cand omul merge singur ci este atunci cand sa insotit cu un talhar care abia...
