Munchkin: pentru atunci când vrei să te cerți cu prietenii
Munchkin este un joc creat de Steve Jackson Games pentru 3-6 jucători în care trebuie să te întreci cu alții până la nivelul 10!
Fiecare jucător este un jeton pe o hartă marcată cu căsuțe de la 1 la 10, fiecare reprezentând un nivel. La începutul fiecărui joc, fiecare participant primește 4 cartonașe din grămada „Door” și 4 din grămada „Deck”. Înainte ca jocul să înceapă propriu-zis, toată lumea joacă toate obiectele pe care dorește să le aibă la el. Jocul are mult mai multe reguli, așa că o să trec mai mult prin modul în care decurge un joc.
Când e tura ta, joci pe față o carte din grămada cu „Door”, dacă e monstru, te bați cu el, dacă e un blestem, te afectează imediat, iar dacă nu e niciunul din alea 2, păstrezi cartea și apoi ai de ales. Fie te bați cu un monstru din mâna ta, fie tragi o carte din pachetul „Door” și o pui direct în mâna ta.
În cazul în care te lupți cu un monstru, poți să-l bați de unul singur sau poți cere ajutorul cuiva. Dar de ce te-ar ajuta cineva? Simplu - că oferi ceva la schimb! Aproape orice funcționează cât timp ai voie, poți folosi o carte prin care să primească un nivel, de exemplu, poți să-i promiți din comorile pe care le primești după ce învingeți, etc. Ideea este că după ce cădeți de acord, nu mai aveți cum schimba acel acord. Problema e că ceilalți vă vor băga bețe în roate. Poate fac să mai apară un monstru, poate fac ca monstrul să devină mai puternic, sau pur și simplu folosesc farmece țigănești și te blestemă. De obicei, lumea începe să te încurce atunci când te apropii de nivelul 10, începutul fiind de obicei relaxat.
Dar ce se întâmplă dacă nu poți înfrânge un monstru? Sau dacă ai un prieten care s-a oferit să te ajute și nu poți înfrânge monstrul? Atunci dai cu zarul sau dați cu zarul, dacă sunteți doi. Dacă dați 5 sau 6, ați scăpat! Dacă nu, felicitări. A(ț)i murit. Pierzi mai toate cărțile și apoi le dai celorlalți ca să aleagă câte una și să păstreze ce vor începând de la cel cu nivelul cel mai mare. Când revine tura ta, tragi 4 cărți din teancul „Door” și 4 cărți din teancul „Treasures” și o iei de la capăt cu o ură reînnoită pentru ceilalți jucători!
Jocul are două probleme.
Unul la mână - de obicei cel de pe a doua poziție câștigă. De ce zic asta? Atunci când cel de pe prima poziție dă să ajungă la nivelul 10, de obicei toți dau tot ceea ce au ca să-l împiedice, de cele mai multe ori rămânând fără răspunsuri dacă ajunge altcineva la nivelul 10. Mi s-a întâmplat destul de des să mă aflu în frunte și apoi să mă gândesc cum nu să mă bat primul pentru nivelul 10, că atunci ar trebui să scot calculatorul și să mă rog că am suficiente răspunsuri la reacțiile celorlalți.
Doi la mână - regulile. Regulamentul explică mecanicile de bază, daaaar... există o clauză conform căreia cel care e mai gălăgios are dreptate, iar cel care deține jocul are ultimul cuvânt. Dacă ai cumpărat jocul cu careva la comun, o să ajungi în momentul în care o să te gândești să apelezi la un avocat (dacă ai nevoie de avocat, știu unu' bun, sau doi!). Cazurile în care regulile sunt vagi sunt oarecum rare, dar atunci când o să se întâmple, o să existe o mică posibilă și potențial periculoasă situație în care toată lumea o să devină un jurist pe jocuri. În cazul acesta, recomand să fie ascuns în prealabil orice obiect câtuși de ascuțit.
Mai trebuie să menționez un fapt, jocul de bază are extrem de multe expansiuni pe extrem de multe teme. Nu este obligatoriu să le ai pe toate, dar când vezi un set mai amuzant, parcă e cam greu să nu faci rost de el...!
Cu toate astea, jocul este distractiv - dar din cauza situațiilor de mai sus, nu e un joc pe care l-aș recomanda în locul altora cu un mod de joc mai... sigur pentru cei din jur.
Fiecare jucător este un jeton pe o hartă marcată cu căsuțe de la 1 la 10, fiecare reprezentând un nivel. La începutul fiecărui joc, fiecare participant primește 4 cartonașe din grămada „Door” și 4 din grămada „Deck”. Înainte ca jocul să înceapă propriu-zis, toată lumea joacă toate obiectele pe care dorește să le aibă la el. Jocul are mult mai multe reguli, așa că o să trec mai mult prin modul în care decurge un joc.
Când e tura ta, joci pe față o carte din grămada cu „Door”, dacă e monstru, te bați cu el, dacă e un blestem, te afectează imediat, iar dacă nu e niciunul din alea 2, păstrezi cartea și apoi ai de ales. Fie te bați cu un monstru din mâna ta, fie tragi o carte din pachetul „Door” și o pui direct în mâna ta.
În cazul în care te lupți cu un monstru, poți să-l bați de unul singur sau poți cere ajutorul cuiva. Dar de ce te-ar ajuta cineva? Simplu - că oferi ceva la schimb! Aproape orice funcționează cât timp ai voie, poți folosi o carte prin care să primească un nivel, de exemplu, poți să-i promiți din comorile pe care le primești după ce învingeți, etc. Ideea este că după ce cădeți de acord, nu mai aveți cum schimba acel acord. Problema e că ceilalți vă vor băga bețe în roate. Poate fac să mai apară un monstru, poate fac ca monstrul să devină mai puternic, sau pur și simplu folosesc farmece țigănești și te blestemă. De obicei, lumea începe să te încurce atunci când te apropii de nivelul 10, începutul fiind de obicei relaxat.
Dar ce se întâmplă dacă nu poți înfrânge un monstru? Sau dacă ai un prieten care s-a oferit să te ajute și nu poți înfrânge monstrul? Atunci dai cu zarul sau dați cu zarul, dacă sunteți doi. Dacă dați 5 sau 6, ați scăpat! Dacă nu, felicitări. A(ț)i murit. Pierzi mai toate cărțile și apoi le dai celorlalți ca să aleagă câte una și să păstreze ce vor începând de la cel cu nivelul cel mai mare. Când revine tura ta, tragi 4 cărți din teancul „Door” și 4 cărți din teancul „Treasures” și o iei de la capăt cu o ură reînnoită pentru ceilalți jucători!
Jocul are două probleme.
Unul la mână - de obicei cel de pe a doua poziție câștigă. De ce zic asta? Atunci când cel de pe prima poziție dă să ajungă la nivelul 10, de obicei toți dau tot ceea ce au ca să-l împiedice, de cele mai multe ori rămânând fără răspunsuri dacă ajunge altcineva la nivelul 10. Mi s-a întâmplat destul de des să mă aflu în frunte și apoi să mă gândesc cum nu să mă bat primul pentru nivelul 10, că atunci ar trebui să scot calculatorul și să mă rog că am suficiente răspunsuri la reacțiile celorlalți.
Doi la mână - regulile. Regulamentul explică mecanicile de bază, daaaar... există o clauză conform căreia cel care e mai gălăgios are dreptate, iar cel care deține jocul are ultimul cuvânt. Dacă ai cumpărat jocul cu careva la comun, o să ajungi în momentul în care o să te gândești să apelezi la un avocat (dacă ai nevoie de avocat, știu unu' bun, sau doi!). Cazurile în care regulile sunt vagi sunt oarecum rare, dar atunci când o să se întâmple, o să existe o mică posibilă și potențial periculoasă situație în care toată lumea o să devină un jurist pe jocuri. În cazul acesta, recomand să fie ascuns în prealabil orice obiect câtuși de ascuțit.
Mai trebuie să menționez un fapt, jocul de bază are extrem de multe expansiuni pe extrem de multe teme. Nu este obligatoriu să le ai pe toate, dar când vezi un set mai amuzant, parcă e cam greu să nu faci rost de el...!
Cu toate astea, jocul este distractiv - dar din cauza situațiilor de mai sus, nu e un joc pe care l-aș recomanda în locul altora cu un mod de joc mai... sigur pentru cei din jur.
