Desi sunt convins ca procentajul celor care citesc introducerea unei retete este foarte redus, uneori chiar nu citeste nimeni, consider ca inainte de a te apuca de gatit ceva, trebuie sa ai o poveste, fie ea macar si cea din minte, cea care-ti rascoleste simturile si simtirile si, de pofta, te apuci de treaba. Apoi mai e ceva, personal, chit ca incerc mancarurile pe oriunde as merge in tara ori in lume, tot de mancarea de acasa sunt mai atasat, e din belsug, e sanatoasa,e facuta chiar dupa masura poftei si a gustului si, deloc de neglijat, e la orice ora. Vasazica o sa inceapa postul, cel mancare e o joaca, e doar un strop din ceea ce ar trebui sa insemne postul, dar pentru ca e o realitate, trebuie sa-i lasam si lasatului de sec partea sa, destul de generoasa zic eu. Astfel, fiindca toata vara tuciul n-a lipsit din foisor, fiind mereu pe pirostriile atent asezate, dar si pentru ca dupa ce am bagat vaza la murat mi-au mai ramas cateva verze dolofane, am zis ca-i taman momentul in care, cat mai robotesc prin curte, sa incing tuciul oleaca. Varza am tocat-o cat ai clipi, deh, varza de toamna, coapta, si cat a stat ea 15 minute sa se aseze, am prajit repede vreo cateva coaste de porc, bine impanate cu carne, apoi cativa carnati mai trupesi in urma coastelor si, in minunata untura incinsa, am pus varza, potrivind-o cu apa cat sa fiarba bine, dar si cu sare. Dupa ce a fiert mai bine de jumatate am pus si carnatii cu costita, sa se patrunda de sucul sanatos al verzei, apoi oleaca de marar si bulionul, lasandu-le la foc mic, pana cand varza mai ca se topea in gura cand prindeai cateva fire in varful lingurii de lemn. Ca am facut si mamaliga nu mai incape vorba, doar ma stiti, om simplu, de la tara, unul care, in astfel de momente, scoate repede si-o ceapa rosie de apa, sa fie festinul cu bucurie. No, atat cu descrierea, ca doar nu e sezatoare.

Metoda de preparare este clasica. Se toaca varza (fiind facuta la tuci, la pirostrii, am tocat-o mai mare un pic, se fierbe bine) si se pregateste pentru pus la fiert. In tiimp ce am tocat varza, am prajit costita si carnatii, scotandu-le pe hartie absorbanta pana la momentul asezarii lor in varza ce trebuie sa fiarba ca jumatate din timpul alocat. Sarea se pune mereu de la inceput, spre final, daca mai e cazul, se face completare. Varza am pus-o in untura incinsa ramasa de la prajirea carnatilor si a costitei, apoi am completat cu apa pentru o fierbere corecta.

Spre final am adaugat bulionul (eu am pus vreo 250 ml), mararul uscat si am mai lasat un pic la fiert incat sa se omogenizeze totul. Am mancat varza, ca de fiecare data, cu mamaliga. Sa aveti pofta!Multi evita sa foloseasca untura de la prajit folosind ulei. Nu e gresit, dar gustul adevarat al verzei este dat de untura aceea in care s-au prajit inainte carnatii, costita, ori alte bucati de carne si slanina de porc, dupa caz.