Se pune zaharul intr-o cratita de cel putin 3 l. Atentie sa nu aiba cratita alte arome (ciorba, tocanita etc.) ! Se adauga zaharul, apa, sucul de lamaie. Se fierbe pana se leaga siropul. Dupa a soacrei mele avizata parere, iesita din multele experiente culinare, se pare ca se fierbe cam 8 minute de cand da in clocot. Alta experimentata parere afirma ca se pune o picatura in apa rece si, daca se aduna ca o miere, adica nu se imprastie in apa, e gata.(siropul, clar!)Un incepator s-ar teme de sucul de lamaie. Are si el rolul lui: sa nu se zahariseasca produsul.

Dupa ce siropul e legat, se trage cratita mai deoparte(la un foc mic de tot), se pune untul bucatele. Cand untul e topit(de dragoste), se adauga cacaua care a fost intim amestecata(prin cernere) cu laptele praf. Sa nu faca acele urate cocoloase(cocoloasele astea sunt semnul ratarii gastronomice,mai draga!). Se amesteca repede cu lingura de lemn(eu prefer telul-para) din acelasi binecuvantat motiv cocolosesc (e adjectiv-nu verb aici).

Cand s-a omogenizat compozitia, se ia de pe foc, se pune vanilia in stare lichida sau prafoasa(esenta sau zahar vanilat), romul si nucile taiate, nu macinate.

Dar eu trebuie sa adaptez clasicele retete, asa ca am pregatit in loc de nuci ceva mai soft , adica visine din borcanul pus pe iarna pentru placinta si minunate stafide galbene ca acelea imi plac. Sa tot fie o cana de vreo 300 ml. Nu le-am cantarit, recunosc spasita. Dar inovatia sau necantarirea mai da si efecte adverse, asa ca am pus o cana cam mare de apa si a iesit molicica. Deci fiti stricti la apa! Se unge o tava emailata cu unt, se toarna compozitia cam de 2 cm grosime si se niveleaza. Pana a doua zi o lasati la rece pe balcon, in camara etc.

A doua zi, daca nu va convine ca e mai moale, o faceti bomboane si le dati prin cacao pudra sau alte alea. Dar daca respecati indicatiile, fara paranteze si inovatii, iese. Numai ca unde ar fi farmecul creativitatii?!Se taie bucati cat vrem de mari, se pune in cutii pe care le-ati pastrat de la ciocolata eventual si se pastreaza...pana se termina. Daca aveti copii, adio pastrare!CIOCOLATA: Putina istorieOriginar din padurile tropicale ale Americii centrale, arborele- de- cacao era cultivat de mayasi si de azteci. Acestia apreciau aceasta planta si consumau o bautura pregatita din boabele de cacao numita chocolatl (apa amara). Era pregatita din boabe de cacao (cacahuatl) prajite si zdrobite pe pietre fierbinti. Pasta obtinuta era incalzita si amestecata cu apa, se adauga vanilie, piper, scortisoara etc. Aceasta bautura era considerata hranitoare, fortifianta si afrodisiaca.

Mayasii si aztecii utilizau cacaua ca moneda de schimb. Plata impozitelor si, mai ales, cumpararea de sclavi, se efectuau in boabe de cacao.

Cristofor Colomb a fost primul european care a descoperit cacaua in iulie 1502 pe insula Guanaja (actual Honduras), dar nu a dat nicio importanta acestor migdale .

In 1519, Hern n Cort sdebarca in Mexic si cucereste tara. Imparatul Montezuma ii oferi o bautura preparata cu cacao lui Cort scare o aprecie si scrise : cand o bei, poti calatori toata ziua fara sa obosesti si fara sa ai nevoie de o alta hrana.

In 1524, Hern n Cort sexpedie lui Carol Quintul o incarcatura de boabe de cacao. Imparatul Spaniei si curtea sa se delectara cu aceasta bautura careia ii adaugara miere. Monopolul pe cacao a fost rezervat spaniolilor in aceasta epoca. Cacaua a aparut in Italia in 1594 datorita lui Francesco Carletti.

Din Neapole, un savant din N rnberg, pe nume Johann VOLCKAMMER a dus in 1641 cacaua in Germania.

Franta a descoperit-o in 1615 la casatoria lui Anne de Austria, fiica lui Filip al III-lea al Spaniei cu Ludovic al XIII-lea. Noua regina ii invata pe cei de la curtea Frantei cu gustul ei pentru ciocolata, si pe clerici. Se spune ca primii specialisti in ciocolata ar fi fost calugarii. Clerul avea un gust rafinat si se pricepea mai bine la preparatele culinare decat militarii.

La 28 mai 1659, Ludovic al XIV-lea acorda prin scrisoare-patent(brevet) pentru 29 de ani, lui David Chaillou, un ofiter al reginei din Toulouse, le privil ge exclusif de faire, vendre et d biter une certaine composition se nommant chocolat ( privilegiul exclusiv de a face, de a vinde si a debita o anumita compozitie care se numeste ciocolata) . David Chaillou avea un butic la Paris . In acea epoca, ciocolata era cunoscuta si apreciata de curtea regala, de cleric si de medici .

In 1657, isi facu intrarea in Anglia si din 1660 englezii cultivau in colonia lor din Jamaica arborele- de- cacao.

In acelasi timp, olandezii, buni navigatori, isi dadura repede seama de importanta boabelor de cacao si asigurara transportul din America in Europa.

Monopolul lui David Chaillou lua sfarsti in 1693. Ciocolata a fost atunci fabricata de un numar de apoticari si vanzatori de mirodenii.

Tehnica de preparare era primitiva, foarte apropiata de cea a mexicanilor. Muncitorul lucra in genunchi si zdrobea cacaua cu mana folosind un cilindru pe o piatra inclinata incalzita. In 1732, Dubuisson aduse o prima imbunatatire inventand o masa incalzita orizontala in fata careia muncitorul putea sa lucreze in picioare.

Fabricarea se ameliora datorita unui oarecare Doret care inventeaza o masina hidraulica pentru zdrobirea boabelor si transformarea lor in pudra.

Originea cuvantuluiOriginea cuvantului e controversata. Pentru unii provine din choco (zgomot) si alte : apa, derivand din cuvintele aztece tchoco si lattle semnificand zgomotul facut de cel care amesteca bautura in vas.

Dupa altii, deriva din cuvintele azteco-mexicane:Cacahualt : cacaoCacahuaquahuilt : arborele-de-cacaoCacahuazinlte : pastaieIn ce priveste cuvantul ciocolata , ar avea origine maya din : xocoat l.

Cuvantul latin primitiv era amygdala pecunaria, adica migdale monetare , ceea ce arata ca aceste boabe au fost moneda de plata.