Un mic dejun foarte inselator si foarte bun pentru copilasii (si nu numai ...) care nu mananca nici banane si nici oua. Nici nu stiu cum sa numesc clatitele astea... am gasit reteta de aproape un an de zile, am tot mutat-o de pe o pagina pe alta, am pus-o si pe fb recent si nici cum nu s-a lipit de mana mea pana azi dimineata cand am spus sa ii dau o sansa daca tot am o banana mai coapta si nimeni nu o manca. Intr-un castronel se pune banana feliata mai subtire, se sparg deasupra cele doua oua dupa care cu ajutorul mixerului se bate bine pana se formeaza un amestec omogen, spumos si ceva mai gros decat aluatul de clatite. Intr-o tigaie se pune putin ulei si se infierbanta, flacara sau sursa de caldura trebuie sa fie foarte mica, se pune un polonic de amestec in uleiul fierbinte si se prajeste. Am vazut ca de regula pancake-urile au tendinta de a se arde daca nu ai grija de ele. Cum procedez eu: dupa ce am pus amestec in tigaie ridic doar 1 cm tigaia deasupra sursei de caldura si prin miscare de dute-vino scutur clatita din interior. Cand vedem ca aluatul nu mai tremura ca gelatina acolo in tava, cand formeaza la suprafata bule mici de aer, atunci intoarcem cu o paleta pancake-ul pe partea cealalta si prajim. Servim cu sirop de artar, fructe proaspete sau cu gem... noi am servit cu jeleu de salcam (peltea de salcam). Am uitat sa precizez: aluatul e mai lichid cumva si daca folosim tava mare (larga) pancake-urile se intind prea mult si se transforma in clatite. Eu am folosit o tava micuta cu diametrul de 14 cm si pancakeurile au iesit perfecte si ca marime si ca grosime. In locul pancake-urilor se pot coace clatite si atunci se foloseste tava mai larga. Clatitele sant delicioase si se pot servi cu umplutura de crema de vanilie si banane. Optional, pentru cine doreste se poate adauga un praf de sare si un praf de zahar, se poate aroma dupa placere. Eu nu am considerat necesar sa adaug toate astea, dar altii au incercat si le-a placut.

Un mic dejun foarte inselator si foarte bun pentru copilasii (si nu numai ...) care nu mananca nici banane si nici oua. Nici nu stiu cum sa numesc clatitele astea... am gasit reteta de aproape un an de zile, am tot mutat-o de pe o pagina pe alta, am pus-o si pe fb recent si nici cum nu s-a lipit de mana mea pana azi dimineata cand am spus sa ii dau o sansa daca tot am o banana mai coapta si nimeni nu o manca. Intr-un castronel se pune banana feliata mai subtire, se sparg deasupra cele doua oua dupa care cu ajutorul mixerului se bate bine pana se formeaza un amestec omogen, spumos si ceva mai gros decat aluatul de clatite. Intr-o tigaie se pune putin ulei si se infierbanta, flacara sau sursa de caldura trebuie sa fie foarte mica, se pune un polonic de amestec in uleiul fierbinte si se prajeste. Am vazut ca de regula pancake-urile au tendinta de a se arde daca nu ai grija de ele. Cum procedez eu: dupa ce am pus amestec in tigaie ridic doar 1 cm tigaia deasupra sursei de caldura si prin miscare de dute-vino scutur clatita din interior. Cand vedem ca aluatul nu mai tremura ca gelatina acolo in tava, cand formeaza la suprafata bule mici de aer, atunci intoarcem cu o paleta pancake-ul pe partea cealalta si prajim. Servim cu sirop de artar, fructe proaspete sau cu gem... noi am servit cu jeleu de salcam (peltea de salcam). Am uitat sa precizez: aluatul e mai lichid cumva si daca folosim tava mare (larga) pancake-urile se intind prea mult si se transforma in clatite. Eu am folosit o tava micuta cu diametrul de 14 cm si pancakeurile au iesit perfecte si ca marime si ca grosime. In locul pancake-urilor se pot coace clatite si atunci se foloseste tava mai larga. Clatitele sant delicioase si se pot servi cu umplutura de crema de vanilie si banane. Optional, pentru cine doreste se poate adauga un praf de sare si un praf de zahar, se poate aroma dupa placere. Eu nu am considerat necesar sa adaug toate astea, dar altii au incercat si le-a placut.