Probabil ca unii se plictisesc de introducerile retetelor, considerand ca e musai sa trecem direct la produs, ceea ce este o mare greseala. Pana si un sandvis simplu are nevoie de prezentare, caci are rolul sau in alimentatie. Gemul de prune, (cat mai fara zahar) ajuta organismul enorm. Este detoxifiant, bun pentru constipatie, are antioxidanti si nu aduce atingere pancreasului (cum fac alte dulciuri). Se face usor, se pastreaza bine si da gust multor prajituri ce ne aduc aminte de gustul copilariei.

Pentru prepararea gemului de prune avem nevoie de prune sanatoase, carnoase. Varietatea soiurilor de pruna dicteaza in general si zaharul ce trebuie adaugat. Eu prefer mai putin zahar, un gem mai acrisor, mai apropiat de gustul natural al prunei.

Prunele se spala, se sparg (pentru scoaterea samburilor) si se lasa cel putin 2 ore (cu zaharul peste ele) pentru a-si lasa zeama necesara fierberii.

Se pun la fiert, intai la foc mare, apoi la foc mic, amestecandu-se cu atentie pentru a se evita lipirea dar si pentru a nu transforma gemul intr-un piure de prune.

Intre timp borcanele trebuie spalate, uscate si sterilizate (la cuptor). Dupa racire gemul este pus in borcane, capacit si pus din nou la cuptor (in borcane) fara a se tine foarte mult, (dar atat cat trebuie,in functie de numarul borcanelor, de temperatura setata) pentru a se da un plus de siguranta in pastrarea lor pe timpul iernii.

Intre timp mi-am confectionat si cateva etichete pe care le-am printat la imprimanta.

In speranta ca v-a placut, poate am sa vin in viitor si cu ceva clatite, cu gem de prune, fireste.

Pofta buna!Imi aduc aminte ca bunica, pentru inlesnirea amestecatului, pe fundul ceaunului in care facea gemul, punea cateva pietre (spalate bine inainte). Acestea erau de mare ajutor in momentul amestecatului pentru ca frecau uniform fundul vasului de fierbere.