"Mara" este o nuvelă scrisă de Ioan Slavici, un renumit prozator român din secolul al XIX-lea. A fost publicată pentru prima dată în anul 1894 și este una dintre cele mai apreciate opere ale literaturii române. Nuvela are loc în mediul rural din Transilvania și spune povestea unei tinere fete numită Mara, care se trezește într-o situație dificilă după ce bunicul ei a fost ucis într-un conflict la marginea satului.



Tema centrală a nuvelei "Mara" este lupta pentru supraviețuire într-un mediu rural aspru și tradițional, unde tradițiile și obiceiurile sunt puternic înrădăcinate. Mara este nevoită să preia responsabilitatea gospodăriei și să se confrunte cu diverse dificultăți. În același timp, ea se îndrăgostește de un tânăr numit Păcală, care este dintr-o familie rivală, ceea ce complică și mai mult situația.



Un alt aspect important al nuvelei este relația dintre Mara și bunicul ei, care a fost o figură puternică în viața ei. Moartea bunicului îi schimbă viața și o forțează să-și asume un rol de conducător al gospodăriei.



Ioan Slavici explorează teme precum tradiția, dragostea, puterea, și condiția femeii în societatea rurală a vremii. "Mara" este o operă literară semnificativă care oferă o imagine detaliată a vieții rurale din Transilvania și a complexității relațiilor umane.