Parjoalele sunt specifice Moldovei, desi ele sunt, in fapt, niste chiftele care se prepara in toate zonele tarii. Parjoalele sunt, totusi lunguiete, mai condimentate, ceva mai crocante si cu miezul moale. Cuvantul parjoale vine din limbile turca si bulgara si poate ca aceasta provenienta explica de ce acest preparat se face in mod special in Moldova.

Din ingredientele de mai jos mi-au iesit 24 de parjoale medii (eu nu le fac prea mari, asa dupa cum si chiftelele pe care le fac sunt mai mici), iar daca punem cate 3 parjoale in farfurie, asta inseamna 8 portii.

Carnea se spala, se scurge de apa si se curata de vite si de pielitele nedorite, dupa care se toaca fin.

Se curata ceapa, se spala si se caleste putin in ulei, la foc mic, pana devine transparenta, iar apoi se lasa sa se scurga de ulei si sa se raceasca.

Mararul se alege, se spala, se zvanta si se taie fin.

Usturoiul se curata, se spala si se taie foarte marunt.

Se amesteca intr-un vas incapator: carnea tocata, oul, ceapa calita (si racita), usturoiul tocat marunt, sarea, piperul, bicarbonatul, mararul taiat fin si painea muiata si stoarsa bine. Dupa ce s-au amestecat aceste ingrediente se adauga si faina alba, in asa fel incat sa rezulte o compozitie legata, dar molcuta, nu tare.

Din aceasta compozitie se ia cate o lingura incarcata, se pune pe planseta prevazuta cu faina alba, se formeaza un rulou care se infaineaza bine pe toate partile si apoi se aplatizeaza.

Se procedeaza la fel pana se termina toata compozitia, dupa care parjoalele formate se prajesc in ulei incins in prealabil, la foc mic, ca sa nu se arda si sa ramana crude in interior, ci sa se patrunda bine.

Se scot din tigaie cu o paleta si se tin cateva minute pe un platou prevazut cu hartie absorbanta, ca sa lase uleiul in exces.

Se servesc calde, cu pireu de cartofi, sau cu cartofi natur. Pentru ca sunt bine condimentate si au coaja crocanta, parjoalele sunt foarte bune si reci.

Este bine sa folositi carne tocata amestec, mai multa de porc. Nu prajiti ceapa prea tare, ca sa nu devina amara, ci caliti-o doar putin, ca sa aiba un gust dulce. Cine nu apreciaza mararul, se poate lipsi de el, desi acesta da un gust foarte bun parjoalelor. Nu faceti economie la usturoi si nici la piper. Parjoalele bine condimentate si crocante sunt foarte bune. Nu folositi prea multa faina, pentru ca atunci parjoalele ar fi tari si inecacioase. Ele trebuie sa fie molcute la interior si crocante la suprafata. Parjoalele se prajesc mai mult decat chiftelele, pana ce fac o crusta crocanta, bine rumenita, dar asta nu inseamna sa fie arse. Ca sa nu ardeti parjoalele (ar avea o culoare foarte inchisa si un gust amar!) scufundati-le pe jumatate in ulei si prajiti-le la foc mic. Nu prajiti in totalitate pirjoalele pe o parte si apoi pe cealalta, ci intoarceti-le de cateva ori, sa se patrunda si rumeneasca incet, pe ambele fete. Nu incepeti sa prajiti parjoalele inainte ca uleiul sa fie bine incins, dupa care diminuati puterea focului de la aragaz. Fiind prajite, parjoalele nu se servesc cu garnituri prajite, ci fierte.