Prima data am mancat placinte foioase in Basarabia, in urma cu cinci ani. Daca acea colega basarabeana care ne-a oferit asemenea placinte ar vedea acum cat ma straduiesc sa le fac, ar crede ca mi-au placut intr-adevar si multumirile mele nu au fost doar cuvinte de circumstanta. Atunci nu am inteles denumirea de foioase , iar doamna respectiva nu mi-a dat mai multe explicatii, gandind, probabil, ca exprimarea moldoveneasca nu se potriveste cu cea romaneasca. Dupa ce am facut primele placinte foioase, mi-am dat seama de unde vine numele: foaia de aluat este atat de subtire, incat da impresia de aluat foietat.

Unii le numesc invartite , dar exista cateva deosebiri intre acestea si placintele foioase. Este adevarat, procedeul de fabricatie este asemanator: invartirea aluatului sub forma de melc. Totusi, aluatul de invartite poate contine si drojdie, pe cand la placintele foioase aceasta se foloseste mai rar, iar foaia se intinde foarte subtire, mai subtire chiar decat cea pentru taitei.

Prima data am facut placinte foioase de post, umplute cu cartofi, dar am dorit neaparat sa le fac si cu branza, in aluat care sa contina oua si care credeam ca va fi mai bun si mai usor de prelucrat. Si nu m-am inselat! Aluatul este mai rezistent si mai elastic, se intinde mai usor si se rupe mai rar. Cat despre umplutura (care poate fi dulce, sau sarata) a fost foarte gustoasa, avand la baza o urda de calitate, onctuoasa si asa de buna, cum n-am mai mancat. Iar mararul a fost exact condimentul care sa potenteze acest gust delicios.

Pentru aluat se pune faina in vasul de framantat, se face o adancitura in mijloc si in ea se pun sarea si zaharul. Se adauga ouale si otetul, se amesteca pana ce se dizolva zaharul si sarea, dupa care se incorporeaza toata faina, adaugand, putin cate putin, apa calduta. La urma se adauga uleiul, pentru definitivarea aluatului si pentru desprinderea lui de maini. Se framanta putin pentru omogenizare si se lasa sa se odihneasca timp de 20 de minute.

Dupa acest interval de timp se portioneaza aluatul in 12 bulgarasi, care se lasa de asemenea la odihna timp de 10 minute, apoi se fac, din bulgarasii de aluat, foi rotunde cu diametrul de aproximativ 20 cm si se lasa in asteptare, pana ce vor fi prelucrate si umplute.

Cat timp se odihneste aluatul, se face umplutura. Se mixeaza fin urda si se adauga cele doua oua, sare si zahar. In functie de gustul dorit (dulce sau sarat) se adauga mai multa sare, sau zahar, dar umplutura dulce va avea si o lingurita de sare extrafina, iar cea sarata, aceeasi cantitate de zahar tos fin.

Se alege, se spala, se zvanta mararul, dupa care se taie fin si se adauga in compozitie, dupa gust. Se mixeaza bine toate ingredientele, pentru omogenizarea umpluturii.

Se ia fiecare bucata de aluat, se intinde, dinspre mijloc spre margini, cu mainile unse cu ulei in asa fel incat foaia sa fie foarte subtire. Se unge foaia cu ulei si apoi la baza ei se pun 1-2 linguri de umplutura, la 1,5-2 cm de margine. Se aduce marginea foii peste umplutura si apoi se ruleaza foaia, cu umplutura la interior, intinzand usor aluatul, pentru a face un sul subtire, care se ruleaza apoi rasucit, in jurul sau, sub forma de melc.

Se procedeaza la fel cu toate bucatile de aluat, iar placintele facute se pun in tava, pe hartia de copt. Se ung placintele cu ou si se da tava la cuptorul preincalzit, la o temperatura medie, pentru 30-35 de minute.

Cand s-au rumenit, placintele se scot din cuptor si pot fi servite calde, sau chiar reci, fiind, oricum, la fel de bune.

Timpul de odihna va ajuta aluatul sa devina elastic, pentru a se intinde mai usor, fara sa se rupa. Foile pot fi intinse pe planseta infainata, sau se poate folosi ulei, in acelasi scop. Chiar daca foile se vor rupe pe alocuri, fiind foarte subtiri, prin rulare, gaurile se vor acoperi si umplutura nu va iesi afara. Placintele pot fi lasate simple, sau pot fi decorate cu susan, sau chimen, dupa ce sunt unse cu ou.