In fiecare an retraiesc cu bucurie, dar si cu o oarecare nostalgie, anii copilariei, anii ce i-am petrecut in fiecare vacanta de Craciun pe ulitele pline de zapada, alaturi de bunica mea, de parinti, verisori ... de oameni dragi! Cu fiece an, Craciunul ne oferea o zapada ca in povesti, cum nici nu am mai vazut de atunci. Imi amintesc cum tata ne confectiona saniutele, cum ne alerga prin sat, printre nametii inalti, cum mergeam la colindat intreaga familie! Bunica ne astepta de fiecare data cu tot ce era mai bun! Mirosul de cozonac il simt si acum! Insa ce mi-a ramas intiparit in minte este atat de cunoscuta prajitura Alba ca zapada! La fiecare Craciun o asistam pe bunica mea cand o pregatea si mereu ma intrebam cum de ii mai ramanea crema si pentru foi, intrucat, cu mic cu mare gustam din crema de vanilie cu o usoara aroma de lamaie! Nu imi imaginam ceva mai bun! Anii au trecut si am pastrat traditia de a pregati aceasta prajitura la fiecare sarbatoare a Craciunului! Cu o singura exceptie! Acum patru ani.... atunci am lipsit cu desavarsire de la Sarbatoarea Craciunului! Insa am primit cel mai minunat dar posibil! Am tinut-o pentru prima oara in brate, pe Rebeca, fetita mea (cea mare)! Acum asteptam cu emotie si bucurie implinirea varstei de 4 anisori extraordinar de frumosi! i desigur, neaparat ii pregatesc Alba ca zapada! E singura prajitura ce o mananca si imi cere sa o fac pentru ea! Cumva, am reusit sa ii transmit din emotia si bucuria anilor ce au trecut! i asa imi si doresc sa si ramana! Sa traim Craciunul frumos!Nelipsita este cu siguranta prezenta Rebecai! Pentru pregatirea foilor, sparg ouale intr-un vas si le mixez impreuna cu zaharul, pana ce devin cremoase. Musai sa o las apoi pe Rebeca sa le amestece cu furculita! tie ca e prea mica pentru a utilza mixerul, dar asteapta cu nerabdare momentul! Presara apoi coaja rasa de lamaie si o amesteca cu spor (chiar daca mai curge si pe langa vas, imi spune mereu Se spala mami! Nu-i nimic ). Restul ingredientelor sunt lasate tot in seama Rebecai, adaugand uleiul, laptele, amoniacul (stins cu zeama de lamaie). Dupa ce termina cu toate, adaug eu faina si omogenizez aluatul, care trebuie sa fie moale, nelipicios. Il rupe apoi, Rebeca, in 6-8 bucati, unele mai mici, altele mai mari, le cantareste, le masoara, pana ce decide ea ca sunt egale. Intinde apoi fiecare bucata cu sucitorul ei special pentru prajiturit, iar eu desigur vin din urma! Partea ei preferata este cand inteapa foile din loc in loc cu furculita! O furculita mica, verde, pentru aperitive! Le pregatim apoi pentru copt, rand pe rand, pe dosul unei tavi de cuptor. Le pazeste bine si cand observa ca incep sa se usuce, tine neaparat sa ma anunte. Sunt gata, mami! Pot sa o asez eu pe urmatoarea!? si chiar daca tava frige, e atenta la fiecare detaliu! Cat pregatesc crema, asteapta cuminte, la masuta ei, fara a inceta sa imi adreseze o sumedenie de intrebari! Despre prajituri, despre mine, despre bunici si despre povestile ce i le-am spus mereu si de fiecare data asculta istorisirile ca si cum nu le-ar mai fi auzit pana atunci! i cat timp fierbe laptele, impreuna cu pastaia de vanilie, eu continui sa povestesc, iar Rebeca amesteca faina cu amidonul si cu zaharul, iar la sfarsit presara coaja rasa de lamaie! Peste tot! De aici preiau eu si torn laptele, amestecand continuu pentru a evita formarea cocoloaselor si asez vasul pe foc, lasand sa fiarba pana se ingroasa amestecul. Adaug zeama de lamaie si omogenizez. Lasam crema sa se raceasca, dupa care adaug untul moale (are Rebeca grija de el de fiecare data :) ) si mixez pana la incorporarea completa. Pe foile coapte, intinde Rebeca cata crema crede de cuviinta, nu fara a o gusta suficient cat sa se convinga ca este cea mai reusita! Dupa ce o asamblam, o invelim in folie si o pastram la rece, cu greu rezistand la rugamintile celei mici, de a ii da doar putin ! As putea sa scriu la nesfarsit! Momentele sunt magice. Nu mai conteaza dezordinea de dupa, conteaza doar sentimentul care ramane! i de fiecare data incheie cu Mami, ma iubesti mult sau putin!? , iar eu ii raspund Te iubesc pana la cer, dincolo de cer si inapoi, de o mie si-o mie de ori! , si ca sa fie sigura adauga Eu mai mult! .