Cine stie de mancarea asta, sa nu citeasca mai departe! Este Tocana de cartofi a copilariei mele - la noi se facea aceasta mancare - pana sa plec de-acasa nu am stiut de varianta regateneasca a tocanei de cartofi, acum o stiu si pe aceea - asadar varianta mea este pur ardeleneasca... Asta e: cartofi, ceapa, bibilite cu nelipsita smantana :)). Calim ceapa intr-o lingura de ulei (pe vremuri era lingura de untura...) cand devine sticloasa punem faina si-o calim iute, stingem cu apa rece si amestecam pana se ingroasa oarecum, fara cocoloase; in acest moment azvarlim inauntru cartofii taiati rondele decente ca grosime (0, 75 mm - 0, 75834210 mm, haha) 2 foi de dafin si acoperim vasul pana incepe sa clocoteasca. Din acest moment, se face focul micusor de tot, se leagana din cand in cand, se scutura strasnic din vreme in vreme etc. Dar nu se prea amesteca - rondelele ar trebui sa ramana intregi pana la capat - la modul ideal - dar fiind un aproximativ rantas la baza, pericolul este sa se lipeasca de fundul vasului; daca nu aveti un vas cu fund gros si sigur pe sine, amestecati - pentru siguranta voastra - dar numai cu dosul lingurii (rondelele de cartof sa intampine concavitatea lingurii si nu convexitatea ei... vai de exprimarea mea...) Dupa vreo ora, cartofii se vor fi fiert si venim peste ei cu o lingura de otet, 3-4 linguri de smantana, potrivim de sare si mai fierbem inca 5-10 minute. Frunzele de patrunjel se pun cand mancarica este racorita nitel - sau mai bine alaturi, pentru a nu se vesteji in kakiul unora! La noi, era o mancare in sine dar iarna, bunicii mei o serveau alaturi de tochitura sau pomana porcului... in loc de mamaliguta.

Cine stie de mancarea asta, sa nu citeasca mai departe! Este Tocana de cartofi a copilariei mele - la noi se facea aceasta mancare - pana sa plec de-acasa nu am stiut de varianta regateneasca a tocanei de cartofi, acum o stiu si pe aceea - asadar varianta mea este pur ardeleneasca... Asta e: cartofi, ceapa, bibilite cu nelipsita smantana :)). Calim ceapa intr-o lingura de ulei (pe vremuri era lingura de untura...) cand devine sticloasa punem faina si-o calim iute, stingem cu apa rece si amestecam pana se ingroasa oarecum, fara cocoloase; in acest moment azvarlim inauntru cartofii taiati rondele decente ca grosime (0, 75 mm - 0, 75834210 mm, haha) 2 foi de dafin si acoperim vasul pana incepe sa clocoteasca. Din acest moment, se face focul micusor de tot, se leagana din cand in cand, se scutura strasnic din vreme in vreme etc. Dar nu se prea amesteca - rondelele ar trebui sa ramana intregi pana la capat - la modul ideal - dar fiind un aproximativ rantas la baza, pericolul este sa se lipeasca de fundul vasului; daca nu aveti un vas cu fund gros si sigur pe sine, amestecati - pentru siguranta voastra - dar numai cu dosul lingurii (rondelele de cartof sa intampine concavitatea lingurii si nu convexitatea ei... vai de exprimarea mea...) Dupa vreo ora, cartofii se vor fi fiert si venim peste ei cu o lingura de otet, 3-4 linguri de smantana, potrivim de sare si mai fierbem inca 5-10 minute. Frunzele de patrunjel se pun cand mancarica este racorita nitel - sau mai bine alaturi, pentru a nu se vesteji in kakiul unora! La noi, era o mancare in sine dar iarna, bunicii mei o serveau alaturi de tochitura sau pomana porcului... in loc de mamaliguta.