Am cumparat varza, ca in fiecare an, de la d-l Binder, care are o macelarie bine garnisita, aici la M nchen, dar ofera clientilor si produse auxliliare. In toamna anului trecut, am surprins momentul cand se pregatea pusul verzei la butoi si m-am gandit cu placere cum o voi folosi. Carnea si costita afumata tot d-l Binder mi le-o furnizat. In acest fel, am fost convinsa ca am o costita afumata de-adevaratelea, nu manjita cu ceva ce seamana a fum....cum deseori se intampla la produsele industriale. (O, voi, cei care mai apucati produse autentice!...
Nici nu stiti ce fericiti sunteti!). Nu am desarat varza, dar puteti sa o faceti, o lasati atunci in apa, de seara pana dimineata. Pentru ca eu prefer sarmalele micute, am taiat fiecare frunza in doua, am indepartat nervurile si am pregatit astfel mai multe jumatati de foi. Am curatat ceapa, am tocat-o si am calit-o in untura topita. Am adaugat-o la carnea tocata, am pus piper, sare, boia, dupa gust, am adaugat orezul si apa. Apa e importanta, ca sa ramana umplutura pufoasa, mai ales cand nu doriti sa folositi o carne grasa. Am framantat bine umplutura. Nu aveti alternativa, trebuie sa o framantati cu mana. Bunica mea, invatata de mama ei, zicea ca trebuie sa simti orezul intre degete cand framanti, atunci e cantitatea potrivita. E greu...drept care puneti 100 g, e bine asa! Am scos oala mea de tuci, cu fundul gros, am plasat in mijloc bucata de costita, am presarat niste varza tocata, am inceput sa rulez sarmalele si sa le asez in oala, pe masura ce le faceam. Cum le faceam? Ei bine....tinere domnisoare, va trebui sa priviti cum procedeaza mamele voastre...sau o fi existand o varianta video...eu iau un pic de umplutura, o pun pe frunza, indoi o latura deasupra, rulez si capatul celalalt si il indes, in asa fel, incat sarmaua in devenire sa fie etansa. La sfarsit, am mai presarat varza tocata, din inima capatanii, inima care, in treacat fie spus, e delicioasa si cruda (delicioasa e si zeama de varza,daca-i preparata si pritocita cum se cere, ehei!), si am risipit printre sarmale cateva fire de cimbru. Am turnat cam doua pahare de apa si am lasat sarmalele mele sa fiarba incetisor....vreo 2 ore.
Intre timp, din ardei si rosii, am mesterit un sos, condimentat cu sare si piper. Am calit la foc mic ardeii taiati cubulete si rosiile, in nitel ulei. Am turnat sosul peste sarmale si le-am dat la cuptor, 30-45 de minute, sa prinda culoare. Va amintiti, acesta este sfatul Sandei Marin pentru multe mancaruri. Aveti grija sa nu le ardeti ! Au iesit bune si au fost apreciate de musafirii mei. Le-am servit cu smantana. i, oh, da, cu...paine proaspata, doar cu paine proaspata! Fiindca, in marele zor al pregatirilor, am uitat de mamaliga! (De turta, ce sa mai vorbim...). Vai mie! Cum am putut sa uit de mamaliga?!
