Uitându-ne atenţi la minunea înmulţirii pâinilor
Slavit sa fie Domnul!Daca ati inviat impreuna cu Hristos, cautati cele de sus, unde este Hristos, si nu cele de pe pamant, zice Sfantul Apostol Pavel colosenilor. Uitandu-ne atenti la minunea inmultirii acestor paini si, de altfel, la toate minunile pe care le face Hristos, putem sa vedem ca Dumnezeul nostru vesnic, vazand ca oamenii nicicum nu se pot ridica spre cele de sus, S-a coborat El pe pamant. S-a coborat, a luat trup omenesc, ca sa intre in contact cu oamenii care si-au inchis simturile duhovnicesti. i ca sa poata fi ridicati oamenii spre cele ceresti, Hristos a trebuit sa faca si lucruri pamantesti, omenesti. Incepand de la pildele pe care le spune, de exemplu, El arata niste intamplari ale oamenilor pe pamant, dar prin acestea vrea sa le inalte mintea spre Imparatia lui Dumnezeu, sa-i duca cu gandul la alte lucruri, la alte trairi ale vietii duhovnicesti.
Prin inmultirea acestor paini am vazut un astfel de lucru si am vazut totodata ca Domnul nostru Iisus Hristos are oarecum [retineri] in a savarsi minuni in sensul ca nu cumva oamenii sa priceapa altceva dintr-o minune. Va aduceti aminte ca atunci cand era in pustie, diavolul a venit la El sa-L ispiteasca spunandu-I: Fa din aceste pietre paini! si Domnul refuza sau: Arunca-Te de pe Templu, ca Te vor prinde ingerii! si Domnul iar refuza, asta vrand sa arate ca minunile nu se fac doar de dragul incantarii oamenilor, doar ca lumea sa ramana cu gura cascata si sa spuna . Sunt multe minuni de felul acesta in lumea in care traim si, ca efect, vedem acelasi lucru: oamenii raman cu gura cascata cat? doua-trei zile, o saptamana, si dupa aceea uita de Dumnezeu. Bunaoara, zicea cineva ca sunt oamenii foarte uimiti de icoanele Maicii Domnului care lacrimeaza. i intreba acest om duhovnicesc: Oare de ce nu se intreaba oamenii de ce lacrimeaza icoanele? Se duc asa oamenii o zi, o saptamana, o luna si se uimesc, se inchina la icoana, dar nu se intreaba decat foarte putini de ce lacrimeaza icoana Maicii Domnului. Numai ca sa ne lase pe noi cu gura cascata? Si zicea omul acesta: Nu. Maica Domnului plange pentru faptul ca noi nu vedem viata duhovniceasca asa cum o vede ea . Plange de durerea si de pacatele oamenilor, dar noi nu vedem decat minunea aceasta pamanteste, omeneste. Nu trecem dincolo de ceea ce se intampla material, fizic.
Minunea aceasta a inmultirii painilor a fost ceva foarte asemanator cu asta.
Numai inchipuiti-va: cinci mii de oameni, afara de femei si de copii, asta inseamna, dupa multi teologi, ca ar fi insemnat inca vreo zece mii, deci vreo cincisprezece mii de oameni in total, care toti mananca din cinci paini si doi pesti. Oare la rastignirea Domnului, la judecarea Lui, unde au fost cei cincisprezece mii de oameni care au mancat din aceste paini? Pentru ca, daca erau cincisprezece mii sa strige acolo:, n-aveau ce face nici Pilat, nici mai-marii poporului, decat sa-L elibereze. Dar n-au fost. Sau, chiar daca au fost, au strigat impotriva Domnului.
In Evanghelia dupa Ioan, dupa ce inmulteste painile, in capitolul 6, Domnul pleaca. Ati vazut, pe ucenici, imediat dupa ce impart painile, ii urca repede in corabie. Eu m-am intrebat de ce i-a alungat asa de repede. Pentru ca ucenicilor, ei insisi impartind aceste paini binecuvantate, putea sa li se urce la cap mandria si sa zica: . Dar imediat cum a terminat minunea, Domnul ii suie pe corabie: Plecati de aici!, ca sa ne invete si pe noi ca orice lucru bun am face, sa uitam repede. Sa nu cumva sa credem ca noi, prin puterea noastra am facut ceva.
Dupa asta pleaca, asadar, si ucenicii si Mantuitorul si ne spune Evanghelistul Ioan ca a venit la Capernaum si au venit si oamenii cautandu-L pe Domnul Iisus. i, gasindu-L dincolo de mare, I-au zis:Invatatorule, cand ai venit aici? i Iisus le-a raspuns si le-a zis: Adevarat, adevarat zic voua, Ma cautati nu pentru ca ati vazut minuni, ci pentru ca ati mancat din paini si v-ati saturat. i apoi le zice: Mancati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane spre viata vesnica si pe care o va da voua Fiul Omului, ca pe El L-a pecetluit Dumnezeu Tatal.
Asadar, chiar dupa ce mananca din paini, oamenii Il cauta pe Hristos pentru ca si-au saturat pantecele.
Dar Domnul zice: Dar sa nu ne miram de multimea poporului evreu, pentru ca chiar un om intelept din poporul evreu cade in aceeasi capcana a gandirii lucrurilor in mod pamantesc: Nicodim merge noaptea la Iisus si cunoasteti discutia Domnului cu Nicodim despre nasterea din nou. i, la un moment dat, cand ii vorbeste despre nasterea din duh, Nicodim Ii spune:Doamne, cum poate sa fie aceasta? i Iisus i-a raspuns:Tu esti invatatorul lui Israel si nu cunosti acestea? Adevarat, adevarat zic tie ca noi ceea ce stim vorbim si ceea ce am vazut marturisim, dar marturia noastra nu o primiti. Daca v-am spus cele pamantesti si nu credeti, cum veti crede cand va voi spune cele ceresti?Uitati-va unde apare blocajul intre oameni si Dumnezeu.
Tot ce ne da Dumnezeu ne da cu un scop clar: sa ne ridice mintea, sufletul, inima spre El, spre Imparatia Lui; si noi vedem invers: la tot ce ne da Dumnezeu zicem: Dar sa stiti ca nimic din cele pamantesti pe care ni le-a dat Dumnezeu nu ni le-a dat [doar] pentru aceasta. Ni le-a dat ca sa intelegem bunatatea Lui cereasca, vesnicia Lui!Ei, la fel se intampla si cu inmultirea painilor. Aceasta inmultire se aseamana foarte mult si prefigureaza foarte clar Sfanta Impartasanie. Bunaoara, vedeti gesturile pe care le face Hristos: ia painile, multumeste, le binecuvanteaza, le frange si le imparte. La fel face si la Cina cea de taina: multumeste, binecuvanteaza si le imparte ucenicilor. La fel, in Emaus, cu Luca si Cleopa: multumeste, binecuvanteaza si le frange. Parintii Bisericii spun mai mult: ca cele cinci paini arata foarte limpede ca Domnul vrea sa-i impartaseasca pe oameni cu trupul si cu sangele Lui, pentru ca cele cinci paini ar fi simbolul celor cinci simturi omenesti, iar cei doi pesti si va aduceti aminte ca in epoca primara pestele era unul dintre cele mai importante simboluri crestine arata ca Hristos ii impartaseste pe oameni si cu viata Sa dinainte, si cu viata Sa de dupa Inaltarea Sa la ceruri. Adica Domnul vrea sa arate ca El este stapan si asupra vietii, si asupra mortii. i Sfanta Impartasanie vrea sa ne inalte noua si trupul si sufletul spre cer. Impartasania Il leaga pe Hristos de noi, prin faptul ca Trupul si Sangele Sau sunt si in noi, iar cand El va invia va putea sa se lege de Acest Trup si Sange al Sau din noi si sa ne invieze si pe noi pentru a trai viata cea vesnica.
Dar uitati-va cum oamenii au transformat chiar si acest lucru in ceva pamantesc: vin oamenii la Impartasanie si iau Sfanta Impartasanie ca pe ceva pamantesc.
Tocmai de aceea as vrea sa intelegem ca viata lui Dumnezeu nu este o viata cu reguli [in sens de proceduri fixe si neaparat exterioare de dobandire a mantuirii, retete , n.n.]. De multe ori oamenilor le-ar fi foarte simplu sa li se spuna: Nu asta vrea Dumnezeu sa faca, niste robotei teleghidati pe care sa-i duca in Imparatia Lui Dumnezeu, ci El vrea sa ne schimbe noua viata total. i oamenii parca numai asta nu vor! Doamne, facem orice, executam orice porunci ne dai, numai nu ne pune sa ne schimbam viata! Pentru ca asta inseamna ca tot sa traiesti de aici inainte cu Hristos.
De multe ori oamenii zic: Gresim pentru ca nu avem viata in noi, nu traim cu adevarat in toata plenitudinea viata impreuna cu Hristos, pentru ca vedem si noi lucrurile acestea ca niste teleghidati. Doamne, noi am executat ceea ce ne-au spus parintii. Dar in viata noastra, in sinele nostru, in inima noastra, cat de dragi ne sunt lucrurile acestea?Uitati-va la cei cinci mii de oameni, ba ii...