Să citim împreună Sfânta Scriptură! – Marcu 6, 30-56
30. i s-au adunat apostolii la Iisus si I-au spus Lui toate cate au facut si au invatat. 31. i El le-a zis: Veniti voi insiva de o parte, in loc pustiu, si odihniti-va putin. Caci multi erau care veneau si multi erau care se duceau si nu mai aveau timp nici sa manance. 32. []30. i s-au adunat apostolii la Iisus si I-au spus Lui toate cate au facut si au invatat.31. i El le-a zis: Veniti voi insiva de o parte, in loc pustiu, si odihniti-va putin. Caci multi erau care veneau si multi erau care se duceau si nu mai aveau timp nici sa manance.32. i au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de o parte.33. i i-au vazut plecand si multi au inteles si au alergat acolo pe jos de prin toate cetatile si au sosit inaintea lor.34. i iesind din corabie, Iisus a vazut multime mare si I s-a facut mila de ei, caci erau ca niste oi fara pastor, si a inceput sa-i invete multe.35. Dar facandu-se tarziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu si ceasul e tarziu;36. Slobozeste-i, ca mergand prin cetatile si prin satele dimprejur, sa-si cumpere sa manance.37. Raspunzand, El le-a zis: Dati-le voi sa manance. i ei I-au zis: Sa mergem noi sa cumparam paini de doua sute de dinari si sa le dam sa manance?38. Iar El le-a zis: Cate paini aveti? Duceti-va si vedeti. i dupa ce au vazut, I-au spus: Cinci paini si doi pesti.39. i El le-a poruncit sa-i aseze pe toti cete, cete, pe iarba verde.40. i au sezut cete, cete, cate o suta si cate cincizeci.41. i luand cele cinci paini si cei doi pesti, privind la cer, a binecuvantat si a frant painile si le-a dat ucenicilor, ca sa le puna inainte, asemenea si cei doi pesti i-a impartit tuturor.42. i au mancat toti si s-au saturat.43. i au luat douasprezece cosuri pline cu faramituri si cu ce-a ramas din pesti.44. Iar cei ce au mancat painile erau cinci mii de barbati.45. i indata a silit pe ucenicii Lui sa intre in corabie si sa mearga inaintea Lui, de cealalta parte, spre Betsaida, pana ce El va slobozi multimea.46. Iar dupa ce i-a slobozit, S-a dus in munte ca sa Se roage.47. i facandu-se seara, era corabia in mijlocul marii, iar El singur pe tarm.48. i i-a vazut cum se chinuiau vaslind, caci vantul le era impotriva. i catre a patra straja a noptii a venit la ei umbland pe mare si voia sa treaca pe langa ei.49. Iar lor, vazandu-L umbland pe mare, li s-a parut ca este naluca si au strigat.50. Caci toti L-au vazut si s-au tulburat. Dar indata El a vorbit cu ei si le-a zis: Indrazniti! Eu sunt; nu va temeti!51. i s-a suit la ei in corabie si s-a potolit vantul. i erau peste masura de uimiti in sinea lor;52. Caci nu pricepusera nimic de la minunea painilor, deoarece inima lor era invartosata.53. i trecand marea, au venit in tinutul Ghenizaretului si au tras la tarm.54. i iesind ei din corabie, indata L-au cunoscut.55. i strabateau tot tinutul acela si au inceput sa-I aduca pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau ca este El.56. i oriunde intra in sate sau in cetati sau in satulete, puneau la raspantii pe cei bolnavi, si-L rugau sa le ingaduie sa se atinga macar de poala hainei Sale. i cati se atingeau de El se vindecau.* * *Dar va zice cineva: Foarte bine, e usor a grai ca nu numai cu paine va trai omul, dar viata e tocmai contra; e tocmai o lupta aspra pentru paine. Ba inca in punctul acesta, Evangheliei i se aduc chiar si invinuiri. Socialismul, comunismul mustra Evanghelia ca nu se ocupa destul cu painea, cu starea materiala a omului. Ei spun: Paine mai intai, bunastare materiala mai intai, pentru ca unor oameni flamanzi in zadar le vorbesti, degeaba le vorbesti despre painea si mancarea cea duhovniceasca.
Dar Evanghelia tine si aici calea cea dreapta, cea adevarata. Invinuirile ce i se aduc sunt fara temei. Evanghelia nu spune ca poti trai fara paine. Evanghelia nu spune ca nu trebuie sa umbli dupa painea cea de toate zilele. Dimpotriva, prin Adam ni s-a lasat si noua, tuturor, testamentul sa ne scoatem cu truda painea din pamant. Sa ne castigam cu truda traiul vietii. Dar Evanghelia apasa aici adevarul ca nu numai cu aceasta paine va trai omul. Ca nu numai acesta este rostul vietii omului, ca el sa aiba paine, indestulare si bunastare. Ci omul trebuie sa traiasca asa dupa cum este facut. Avem corpul acesta trecator? Sa-i dam si lui ce i se cuvine: paine, haine etc. Avem si un suflet in noi? Sa-i dam si lui ce i se cuvine: paine si grija duhovniceasca.
Iar aici Mantuitorul a ridicat cumpana: Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu, si toate celelalte se vor adauga voua (Matei 6, 33). Adica intre cele doua griji ce le aveti grija de corp si grija de suflet cautati mai intai grija de cele sufletesti, si asta va aduce apoi o binecuvantare, ca sa aveti si toate celelalte ce ar lipsi traiului vietii. Sau, invers: in zadar veti cauta cele trecatoare; toate va vor merge prost, pana nu veti cauta mai intai cele netrecatoare.
In punctul acesta, Domnul ne-a lasat o Evanghelie mareata. Este Evanghelia cu saturarea celor cinci mii de oameni (Matei 14, 14-22).
Cinci mii de oameni umblasera o zi intreaga flamanzi dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Plecasera dupa Domnul intr-un loc pustiu, departe de sate. Nu se mai saturau de invataturile Lui.
Dar a venit seara. Iar, cand s-a inserat, invataceii s-au apropiat de El si I-au zis: Locul acesta este pustiu si vremea, iata, a trecut; da gloatelor drumul sa se duca prin sate sa-si cumpere mancare.
Desigur, in seara aceea, se va fi ridicat, in toata puterea ei, si problema painii. Frumos graieste Invatatorul nostru isi vor fi zis Apostolii numai ca gloata aceasta are lipsa de paine. Painea! Aceasta-i o problema ce nu poate fi dezlegata numai cu invataturi frumoase. i, pe de alta parte, gloata insasi ar fi putut zice: Frumos invata Omul acesta sa-L tot asculti numai ca, iata, acum nu avem ce manca. Painea, painea tot aceasta ramane capul lucrului.
Dar Mantuitorul a stat in mijloc si a dezlegat si problema aceasta pentru toate timpurile. Gloata nu trebuie sa mearga prin sate dupa paine le-a raspuns Iisus Apostolilor. Dupa Mine a plecat, Eu trebuie sa am grija. Flamanzi au umblat oamenii dupa Cuvantul Meu, a Mea este grija sa le dau acum si sa manance. i a luat Mantuitorul cinci paini si doi pesti, le-a binecuvantat si au mancat toti si s-au saturat.
Ce lucru minunat se vede aici! Gloata umbla flamanda dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Gloata se saturase mai intai de painea Cuvantului lui Dumnezeu, iar acum Mantuitorul o satura si cu painea cealalta. Gloata celor cinci mii simtise mai intai foamea cea sufleteasca, si pe urma Mantuitorul a avut grija si de foamea lor cea trupeasca.
Asa e si cu painea cuvantului biblic. Toti cei care umblati flamanzi dupa Cuvantul lui Dumnezeu, toti cei care va hraniti cu painea cuvantului biblic, veniti in pustie sa vedem cum satura Domnul in chip minunat pe cei care umblasera dupa Cuvantul Lui! Domnul are grija de toate lipsurile noastre, cand petrecem langa Cuvantul Lui si ne hranim din Cuvantul Lui. Minunea cu saturarea celor cinci mii se petrece si in viata noastra.
Cand umbli flamand dupa Cuvantul lui Dumnezeu, cand umbli ca un nebun dupa Domnul, sa asculti cuvintele Lui, cand una-doua esti tot cu capul si cu inima in Biblie, atunci simti cum Domnul, in chip minunat, are grija si de toate lipsurile traiului tau. Cand umbli flamand dupa Cuvantul lui Dumnezeu, lumea zice ca umbli pustiu. Da, asa este! Numai ca acesta este pustiul cel binecuvantat in care Domnul iti imparte si tie peste si paine. El binecuvanteaza si pumnul tau de faina si iti umple urciorul cu untdelemn, incat insuti te minunezi.
Eu am cunoscut la tara o vaduva saraca, avand sase copii, fara avere si fara nici un sprijin decat o biata pensie de razboi. Mergand in casa ei sa-i duc un mic ajutor, am intrebat-o: Cu ce traiesti? Cu ce-ti hranesti si imbraci copiii? Cu Psaltirea aceasta mi-a raspuns femeia. Ma rog de trei ori in zi si in fiecare seara pana noaptea tarziu, si Domnul imi trimite ajutor de unde nici nu gandesc. Chiar saptamana aceasta, mi se gatase painea. Ce era sa fac? Mi-am lungit ceasul de rugaciune pana dupa miezul noptii. i tocmai cand sa ma culc, aud ca bate cineva la fereastra. Cine-i? Ce vrei? Eu sunt N. N., cel care ti-am adus odata niste grau. Acum vin cu caruta de la tara si m-am gandit sa-ti mai dau ceva ajutor. Ca mi-a mers foarte bine in calea aceasta de tara si, daca Dumnezeu mi-a ajutat, m-am gandit sa te ajut si eu, ca esti o femeie saraca si necajita De data asta, uite, iti las un sac intreg de grau.
O, cum poarta grija Domnul si azi tuturor celor care cauta mai intai Imparatia Lui!In ziua cea mare a Cincizecimii, cand Imparatia lui Dumnezeu se...
Dar Evanghelia tine si aici calea cea dreapta, cea adevarata. Invinuirile ce i se aduc sunt fara temei. Evanghelia nu spune ca poti trai fara paine. Evanghelia nu spune ca nu trebuie sa umbli dupa painea cea de toate zilele. Dimpotriva, prin Adam ni s-a lasat si noua, tuturor, testamentul sa ne scoatem cu truda painea din pamant. Sa ne castigam cu truda traiul vietii. Dar Evanghelia apasa aici adevarul ca nu numai cu aceasta paine va trai omul. Ca nu numai acesta este rostul vietii omului, ca el sa aiba paine, indestulare si bunastare. Ci omul trebuie sa traiasca asa dupa cum este facut. Avem corpul acesta trecator? Sa-i dam si lui ce i se cuvine: paine, haine etc. Avem si un suflet in noi? Sa-i dam si lui ce i se cuvine: paine si grija duhovniceasca.
Iar aici Mantuitorul a ridicat cumpana: Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu, si toate celelalte se vor adauga voua (Matei 6, 33). Adica intre cele doua griji ce le aveti grija de corp si grija de suflet cautati mai intai grija de cele sufletesti, si asta va aduce apoi o binecuvantare, ca sa aveti si toate celelalte ce ar lipsi traiului vietii. Sau, invers: in zadar veti cauta cele trecatoare; toate va vor merge prost, pana nu veti cauta mai intai cele netrecatoare.
In punctul acesta, Domnul ne-a lasat o Evanghelie mareata. Este Evanghelia cu saturarea celor cinci mii de oameni (Matei 14, 14-22).
Cinci mii de oameni umblasera o zi intreaga flamanzi dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Plecasera dupa Domnul intr-un loc pustiu, departe de sate. Nu se mai saturau de invataturile Lui.
Dar a venit seara. Iar, cand s-a inserat, invataceii s-au apropiat de El si I-au zis: Locul acesta este pustiu si vremea, iata, a trecut; da gloatelor drumul sa se duca prin sate sa-si cumpere mancare.
Desigur, in seara aceea, se va fi ridicat, in toata puterea ei, si problema painii. Frumos graieste Invatatorul nostru isi vor fi zis Apostolii numai ca gloata aceasta are lipsa de paine. Painea! Aceasta-i o problema ce nu poate fi dezlegata numai cu invataturi frumoase. i, pe de alta parte, gloata insasi ar fi putut zice: Frumos invata Omul acesta sa-L tot asculti numai ca, iata, acum nu avem ce manca. Painea, painea tot aceasta ramane capul lucrului.
Dar Mantuitorul a stat in mijloc si a dezlegat si problema aceasta pentru toate timpurile. Gloata nu trebuie sa mearga prin sate dupa paine le-a raspuns Iisus Apostolilor. Dupa Mine a plecat, Eu trebuie sa am grija. Flamanzi au umblat oamenii dupa Cuvantul Meu, a Mea este grija sa le dau acum si sa manance. i a luat Mantuitorul cinci paini si doi pesti, le-a binecuvantat si au mancat toti si s-au saturat.
Ce lucru minunat se vede aici! Gloata umbla flamanda dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Gloata se saturase mai intai de painea Cuvantului lui Dumnezeu, iar acum Mantuitorul o satura si cu painea cealalta. Gloata celor cinci mii simtise mai intai foamea cea sufleteasca, si pe urma Mantuitorul a avut grija si de foamea lor cea trupeasca.
Asa e si cu painea cuvantului biblic. Toti cei care umblati flamanzi dupa Cuvantul lui Dumnezeu, toti cei care va hraniti cu painea cuvantului biblic, veniti in pustie sa vedem cum satura Domnul in chip minunat pe cei care umblasera dupa Cuvantul Lui! Domnul are grija de toate lipsurile noastre, cand petrecem langa Cuvantul Lui si ne hranim din Cuvantul Lui. Minunea cu saturarea celor cinci mii se petrece si in viata noastra.
Cand umbli flamand dupa Cuvantul lui Dumnezeu, cand umbli ca un nebun dupa Domnul, sa asculti cuvintele Lui, cand una-doua esti tot cu capul si cu inima in Biblie, atunci simti cum Domnul, in chip minunat, are grija si de toate lipsurile traiului tau. Cand umbli flamand dupa Cuvantul lui Dumnezeu, lumea zice ca umbli pustiu. Da, asa este! Numai ca acesta este pustiul cel binecuvantat in care Domnul iti imparte si tie peste si paine. El binecuvanteaza si pumnul tau de faina si iti umple urciorul cu untdelemn, incat insuti te minunezi.
Eu am cunoscut la tara o vaduva saraca, avand sase copii, fara avere si fara nici un sprijin decat o biata pensie de razboi. Mergand in casa ei sa-i duc un mic ajutor, am intrebat-o: Cu ce traiesti? Cu ce-ti hranesti si imbraci copiii? Cu Psaltirea aceasta mi-a raspuns femeia. Ma rog de trei ori in zi si in fiecare seara pana noaptea tarziu, si Domnul imi trimite ajutor de unde nici nu gandesc. Chiar saptamana aceasta, mi se gatase painea. Ce era sa fac? Mi-am lungit ceasul de rugaciune pana dupa miezul noptii. i tocmai cand sa ma culc, aud ca bate cineva la fereastra. Cine-i? Ce vrei? Eu sunt N. N., cel care ti-am adus odata niste grau. Acum vin cu caruta de la tara si m-am gandit sa-ti mai dau ceva ajutor. Ca mi-a mers foarte bine in calea aceasta de tara si, daca Dumnezeu mi-a ajutat, m-am gandit sa te ajut si eu, ca esti o femeie saraca si necajita De data asta, uite, iti las un sac intreg de grau.
O, cum poarta grija Domnul si azi tuturor celor care cauta mai intai Imparatia Lui!In ziua cea mare a Cincizecimii, cand Imparatia lui Dumnezeu se...
