S-a întâmplat în 24 aprilie 1915
S-a intamplat in 24 aprilie 1915: Inceputul primului genocid al secolului al XX-lea, cand sute de mii de armeni din Imperiul Otoman au fost deportati, multi dintre ei ucisi (1,5 milioane potrivit surselor armenesti) si cele mai multe dintre averile lor au fost confiscate. Pe 24 aprilie 1915, elitele intelectuale, religioase, politice si economice []The post S-a intamplat in 24 aprilie 1915 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 24 aprilie 1915 was first posted on aprilie 24, 2020 at 4:16 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 24 aprilie 1915: Inceputul primului genocid al secolului al XX-lea, cand sute de mii de armeni din Imperiul Otoman au fost deportati, multi dintre ei ucisi (1,5 milioane potrivit surselor armenesti) si cele mai multe dintre averile lor au fost confiscate. Pe 24 aprilie 1915, elitele intelectuale, religioase, politice si economice ale armenilor din Istanbul au fost arestate, intemnitate si ucise. Populatia armeana din Turcia a inceput apoi sa fie deportata in masa. Turcia refuza sa recunoasca evenimentele de atunci drept genocid. Romania, ca pozitie oficiala ezita si ea sa recunoasca la nivel oficial ca ce s-a intamplat in 1915 constituie genocid. Insa Bucurestiul nu a recunoscut aceasta pagina neagra a istoriei nici drept masacru , asa cum a facut Germania, care a evitat in acest fel termenul. Initial, atunci cand s-au intamplat evenimentele, Romania a fost, totusi, primul stat care si-a deschis portile catre refugiatii armeni si i-a ajutat. A fost chiar primul stat, pe vremea guvernului Bratianu, care a primit refugiati din Armenia si a organizat impreuna cu Uniunea Armenilor de atunci din Romania foarte multe lucruri care tin inclusiv de infrastructura, orfelinatul de la Strunga, care sa sprijine refugiatii armeni care au scapat din genocid. A fost o actiune foarte bine coordonata si facuta cu inima deschisa si cu un sprijin major din partea guvernului Romaniei de atunci. Deputatul Varujan Pambuccian, unul dintre liderii comunitatii armene din Romania afirma acum ceva timp ca: Romania nu refuza sa recunoasca. Romania spune ca vrea sa aiba o pozitie echilibrata intre cele doua puncte de vedere. Adica nici nu recunoaste, nici nu neaga . Disputa istorica privind genocidul armean este actuala. Pana in prezent, mai multe state europene au recunoscut tragedia de acum un peste un secol drept genocid al armenilor. Inclusiv Parlamentul austriac, in urma cu doua zile. Tendinta este una clara, pe plan european, de recunoastere a evenimentelor drept genocid. Ce s-a intamplat atunci, in 1915? Armenia, precum si multi istorici sustin ca pana la 1,5 milioane de armeni au fost ucisi de fortele otomane intr-o campanie gandita sa extermine etnicii armeni din Anatolia. Ankara are o viziune radical diferita si insista ca sute de mii de oameni, si nu 1,5 milioane, deci sute de mii, printre care insa si turci, si-au pierdut vietile in timp ce fortele otomane se luptau cu cele ale Rusiei pentru controlul asupra Anatoliei. Chestie de statistica in aceasta logica, nu? Ceea ce avea sa fie calificat drept primul genocid al secolului XX urma sa aiba pentru istoria armeana consecinte nefaste mult mai ample si de durata decat planuisera initiatorii si faptuitorii lui. Mentionarea genocidului in legatura cu evenimentele din 1915-1918 in Imperiul Otoman nu releva decat o parte a tragediei armene, si anume cea referitoare la anihilarea fizica. Al doilea aspect al aneantizarii intreprinse in acei ani il constituie negarea genocidului. Cele doua etape ale programului de exterminare care ar fi trebuit sa duca la disparitia totala a armenilor din Asia Mica de pe propriul lor teritoriu istoric au fost: mai intai, eliminarea fizica si eradicarea materiala a prezentelor armenesti din estul imperiului, iar apoi, negarea sistematica a genocidului comis. Nu s-a aflat, insa, in intentia Junilor Turci supravietuirea, fie si partiala, a celor pe care ei ii condamnasera la o decimare totala. Ca rezultat al politicii de nimicire a populatiei armene din Asia Mica, a aparut o noua diaspora, compusa din cei care supravietuisera masacrelor si deportarilor. Daca armenocidul n-a reusit sa extermineze total o etnie, el s-a completat cu un genocid alb, prin asimilarea diasporanilor armeni in natiunile straine care-i gazduiesc. Genocidul exemplar, integral, ca etnocid continuat in deceniile de dupa consumarea evenimentelor propriu-zise, va fi avut loc atunci cand armenii din diaspora un vor mai fi supravietuind decat prin trupurile lor, cand memoria originii lor va fi ramas rupta de realitate, cand ei se vor fi inecat in valorile ideologiilor dominante in strainatati, cand unii vor fi crezut ca prin bani sau prin cariera ar putea zagazui mormanele de cadavre ignorate, iar altii se vor fi dedicat unui cult anacronic si steril al lumii defunctilor, in sfarsit cand noile generatii, din cauza aculturalizarii, nu vor fi stiut sa aprecieze valorile pro-priului lor neam. Genocidului armean i-au premers deportarea si masacrarea grecilor in 1914.
Liderii otomani au fost incurajati de succesul obtinut in expulzarea populatiei grecesti, incat au decis sa aplice aceeasi metoda tuturor celorlalte nationalitati din imperiu. Turcizarea Anatoliei, planuita de Junii Turci, avea sa se faca prin purificare etnica, vizand toate natiunile crestine si neturcice din imperiu: armeni, greci, bulgari, macedonieni, albanezi, bosniaci, cretani, kurzi, circasieni. Modificarea compozitiei etnice a populatiei prin stramutari de grupuri nationale a culminat cu deportarea si decimarea armenilor. Organizarea genocidului armean a fost facilitata, in plus, de contextul primului razboi mondial, care permitea turcizarea Anatoliei fara impedimente. De mai multi ani, cei mai fanatici dintre panturcisti isi exprimau dorinta de a se debarasa de armeni, afirmand ca razboiul le-ar permite-o fara sa riste represalii din partea puterilor europene. i astfel, planul elaborat in cel mai strict secret este pus in aplicare. Decizia de exterminare a armenilor a fost luata la inceputul anului 1915, proiectul legii de lichidare a armenilor fiind semnat la 15 februarie de trei dintre capii Junilor Turci de curand veniti la putere in Imperiul Otoman Talaat,...
S-a intamplat in 24 aprilie 1915 was first posted on aprilie 24, 2020 at 4:16 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 24 aprilie 1915: Inceputul primului genocid al secolului al XX-lea, cand sute de mii de armeni din Imperiul Otoman au fost deportati, multi dintre ei ucisi (1,5 milioane potrivit surselor armenesti) si cele mai multe dintre averile lor au fost confiscate. Pe 24 aprilie 1915, elitele intelectuale, religioase, politice si economice ale armenilor din Istanbul au fost arestate, intemnitate si ucise. Populatia armeana din Turcia a inceput apoi sa fie deportata in masa. Turcia refuza sa recunoasca evenimentele de atunci drept genocid. Romania, ca pozitie oficiala ezita si ea sa recunoasca la nivel oficial ca ce s-a intamplat in 1915 constituie genocid. Insa Bucurestiul nu a recunoscut aceasta pagina neagra a istoriei nici drept masacru , asa cum a facut Germania, care a evitat in acest fel termenul. Initial, atunci cand s-au intamplat evenimentele, Romania a fost, totusi, primul stat care si-a deschis portile catre refugiatii armeni si i-a ajutat. A fost chiar primul stat, pe vremea guvernului Bratianu, care a primit refugiati din Armenia si a organizat impreuna cu Uniunea Armenilor de atunci din Romania foarte multe lucruri care tin inclusiv de infrastructura, orfelinatul de la Strunga, care sa sprijine refugiatii armeni care au scapat din genocid. A fost o actiune foarte bine coordonata si facuta cu inima deschisa si cu un sprijin major din partea guvernului Romaniei de atunci. Deputatul Varujan Pambuccian, unul dintre liderii comunitatii armene din Romania afirma acum ceva timp ca: Romania nu refuza sa recunoasca. Romania spune ca vrea sa aiba o pozitie echilibrata intre cele doua puncte de vedere. Adica nici nu recunoaste, nici nu neaga . Disputa istorica privind genocidul armean este actuala. Pana in prezent, mai multe state europene au recunoscut tragedia de acum un peste un secol drept genocid al armenilor. Inclusiv Parlamentul austriac, in urma cu doua zile. Tendinta este una clara, pe plan european, de recunoastere a evenimentelor drept genocid. Ce s-a intamplat atunci, in 1915? Armenia, precum si multi istorici sustin ca pana la 1,5 milioane de armeni au fost ucisi de fortele otomane intr-o campanie gandita sa extermine etnicii armeni din Anatolia. Ankara are o viziune radical diferita si insista ca sute de mii de oameni, si nu 1,5 milioane, deci sute de mii, printre care insa si turci, si-au pierdut vietile in timp ce fortele otomane se luptau cu cele ale Rusiei pentru controlul asupra Anatoliei. Chestie de statistica in aceasta logica, nu? Ceea ce avea sa fie calificat drept primul genocid al secolului XX urma sa aiba pentru istoria armeana consecinte nefaste mult mai ample si de durata decat planuisera initiatorii si faptuitorii lui. Mentionarea genocidului in legatura cu evenimentele din 1915-1918 in Imperiul Otoman nu releva decat o parte a tragediei armene, si anume cea referitoare la anihilarea fizica. Al doilea aspect al aneantizarii intreprinse in acei ani il constituie negarea genocidului. Cele doua etape ale programului de exterminare care ar fi trebuit sa duca la disparitia totala a armenilor din Asia Mica de pe propriul lor teritoriu istoric au fost: mai intai, eliminarea fizica si eradicarea materiala a prezentelor armenesti din estul imperiului, iar apoi, negarea sistematica a genocidului comis. Nu s-a aflat, insa, in intentia Junilor Turci supravietuirea, fie si partiala, a celor pe care ei ii condamnasera la o decimare totala. Ca rezultat al politicii de nimicire a populatiei armene din Asia Mica, a aparut o noua diaspora, compusa din cei care supravietuisera masacrelor si deportarilor. Daca armenocidul n-a reusit sa extermineze total o etnie, el s-a completat cu un genocid alb, prin asimilarea diasporanilor armeni in natiunile straine care-i gazduiesc. Genocidul exemplar, integral, ca etnocid continuat in deceniile de dupa consumarea evenimentelor propriu-zise, va fi avut loc atunci cand armenii din diaspora un vor mai fi supravietuind decat prin trupurile lor, cand memoria originii lor va fi ramas rupta de realitate, cand ei se vor fi inecat in valorile ideologiilor dominante in strainatati, cand unii vor fi crezut ca prin bani sau prin cariera ar putea zagazui mormanele de cadavre ignorate, iar altii se vor fi dedicat unui cult anacronic si steril al lumii defunctilor, in sfarsit cand noile generatii, din cauza aculturalizarii, nu vor fi stiut sa aprecieze valorile pro-priului lor neam. Genocidului armean i-au premers deportarea si masacrarea grecilor in 1914.
Liderii otomani au fost incurajati de succesul obtinut in expulzarea populatiei grecesti, incat au decis sa aplice aceeasi metoda tuturor celorlalte nationalitati din imperiu. Turcizarea Anatoliei, planuita de Junii Turci, avea sa se faca prin purificare etnica, vizand toate natiunile crestine si neturcice din imperiu: armeni, greci, bulgari, macedonieni, albanezi, bosniaci, cretani, kurzi, circasieni. Modificarea compozitiei etnice a populatiei prin stramutari de grupuri nationale a culminat cu deportarea si decimarea armenilor. Organizarea genocidului armean a fost facilitata, in plus, de contextul primului razboi mondial, care permitea turcizarea Anatoliei fara impedimente. De mai multi ani, cei mai fanatici dintre panturcisti isi exprimau dorinta de a se debarasa de armeni, afirmand ca razboiul le-ar permite-o fara sa riste represalii din partea puterilor europene. i astfel, planul elaborat in cel mai strict secret este pus in aplicare. Decizia de exterminare a armenilor a fost luata la inceputul anului 1915, proiectul legii de lichidare a armenilor fiind semnat la 15 februarie de trei dintre capii Junilor Turci de curand veniti la putere in Imperiul Otoman Talaat,...
