Eram in trenul ce duce in capitala tarii. In vagon erau fel de fel de oameni, ciobani, functionari, copii tineri, batrani, cari asteptau cu nerabdare ajungerea la loc. Un vant puternic suera pe langa ferestrile vagonului. Cu vantul care-l facea trenul in drumul sau, a inceput si in vagonul nostru un vant sec, rascolitor de []Eram in trenul ce duce in capitala tarii. In vagon erau fel de fel de oameni, ciobani, functionari, copii tineri, batrani, cari asteptau cu nerabdare ajungerea la loc. Un vant puternic suera pe langa ferestrile vagonului. Cu vantul care-l facea trenul in drumul sau, a inceput si in vagonul nostru un vant sec, rascolitor de clevetiri, batjocuri, injuraturi si alte patimi, cari invarteau sufletul ca intr-o sata, in tot felul de ganduri rele. Vantul duhului celui rau, care ne cuprinse sufletul se lua la intrecere cu cel al iernii de afara. Iarna peste tot, pustiu in afara, dar mai pustiu, mai ingrozitor si mai inghetat in suflet. Vantul a smuls din radacini din suflete orice gand bun. Cu aceasta raceala in suflete, cu acest inceput de inghet, calatorii incepeau a adormi. Dormeau, hraniti de aceleasi ganduri rele, fara sa se vada, printr-un semn macar, vreo raza de trezire din cele doua somnuri. O voce a unui orb, ce auzea numai vaj itul surd al vantului de afara, ii facu pe toti sa tresara. Cum e afara? intreba el. Spre mirare raspunsul n-a putut fi dat de nimeni, Pe fereastra vagonului frigul a lasat urmele lui, in forme de ghiata, cari opreau orice vedere afara. Pareau ele frumoase si totusi...