Sensul creştin al Vechiului Testament
Duminica a XXVIII-a dupa Rusalii (a Sfintilor stramosi dupa trup ai Domnului) Evanghelia de la Luca 14,16-24 16 Iar El i-a zis: Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pe multi; 17 si a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca sa spuna celor chemati: Veniti, ca iata toate sunt gata. []Duminica a XXVIII-a dupa Rusalii(a Sfintilor stramosi dupa trup ai Domnului)Evanghelia de la Luca 14,16-2416 Iar El i-a zis: Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pe multi; 17 si a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca sa spuna celor chemati: Veniti, ca iata toate sunt gata. 18 i au inceput unul cate unul, sa-si ceara iertare. Cel dintai i-a zis: arina am cumparat si am nevoie sa ies ca s-o vad; te rog iarta-ma. 19 i altul a zis: Cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc; te rog iarta-ma. 20 Al treilea a zis: Femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni. 21 i intorcandu-se, sluga a spus stapanului sau acestea. Atunci, maniindu-se, stapanul casei a zis: Iesi indata in pietele si ulitele cetatii, si pe saraci, si pe neputinciosi, si pe orbi, si pe schiopi adu-i aici. 22 i a zis sluga: Doamne, s-a facut precum ai poruncit si tot mai este loc. 23 i a zis stapanul catre sluga: Iesi la drumuri si la garduri si sileste sa intre, ca sa mi se umple casa, 24 caci zic voua: Nici unul din barbatii aceia care au fost chemati nu va gusta din cina mea.1. O istorie a mantuirii. Evanghelia acestei Duminici cuprinde pilda despre cina cea mare. Am talcuit textul paralel de la Matei (22,1 si urm.), cu pilda nuntii fiului de imparat, in predica la Duminica a XIV-a dupa Rusalii. Deoarece insa aceasta Duminica este inchinata Sfintilor Stramosi dupa Trup ai Mantuitorului, aducan du ne astfel aminte de indelungata istorie a pregatirii mantuirii, vom vorbi despre aceasta tema si despre perspectiva crestina asupra Vechiului Testament.
Primii oameni au cazut intr-un greu pacat si au fost alungati din Eden. Iar urmasii lor au devenit tot mai rai si cei mai multi dintre ei nici nu si-au mai adus aminte de Dumnezeu si de poruncile Sale. Inchinarea la fapturi, in locul Facatorului, adica idolatria, a fost insotita de o tot mai grava decadere morala, oamenii cazand prada, din ce in ce mai mult, unor patimi de ocara (Rom 1,26). Dar aceasta istorie intunecata a decaderii omului este este dublata si intersectata permament de o alta istorie: este vorba de o istorie a mantuirii omului (ceea ce teologii germani numesc Heilsgeschichte).2. Protoevanghelion . Dumnezeu nu S-a dezmintit insa in iubirea Sa fata de omul pe care-l crease. Mantuirea omului era hotarata dinainte in planul dumnezeiesc. In insasi sentinta rostita de Dumnezeu asupra protoparintilor, la alungarea lor din rai, Sfintii Parinti au vazut o profetie a biruintei asupra celui rau. Intr-adevar, in Facere 3,15 se anunta ca dusmania dintre femeie si sarpele-diavol se va incheia cu victoria semintiei femeii: Acesta iti va zdrobi capul . Pronumele la masculin Il anunta pe Hristos, urmasul prin excelenta al femeii, ca biruitorul diavolului. Textul din Facere 3,15 este, intr-adevar, asa cum s-a spus, un protoevanghelion (= prima veste buna), adica prima vestire dumnezeiasca a mantuirii mesianice.
De acum inainte, Dumnezeu va avea grija ca omenirea sa fie pregatita, pas cu pas, in vederea mantuirii. Istoria omenirii se constituie astfel, din acest punct de vedere, ca o istorie a mantuirii, al carei punct culminant (plinirea vremii , Gal 4,4) va fi marcat de venirea in lume a Fiului lui Dumnezeu intrupat. Pregatirea mantuirii, care acopera intreaga perioada a Vechiului Testament, s-a facut: (a) prin legamintele vechi; (b) prin profetiile mesianice; si (c) prin prefigurarile sau tipurile mesianice.3. Legamintele vechi. Spre a-l smulge pe om din ratacire si decadere, Dumnezeu desfasoara o admirabila pedagogie, pregatind, incetul cu incetul, restaurarea sa definitiva. Aceasta pregatire o face Dumnezeu prin legaminteleUn prim legamant al lui Dumnezeu este cel dat lui Noe. Dupa ce noianul de pacate al omenirii a fost inecat in apa potopului, Dumnezeu incheie cu Noe un legamant. Orice legamant presupune acordul ambilor parteneri. Daca acest legamant isi avea izvorul in iubirea lui Dumnezeu pentru creatura Sa, din partea omului el isi avea suportul in credinta neclintita a lui Noe (cf. Evrei 11,7).
Urmasii lui Noe au reluat vechiul drum al ratacirii religioase si al decaderii morale. Lumina credintei nu s-a pierdut insa cu totul. La multe secole dupa potop, apare figura luminoasa a lui Avraam, cu care, de asemenea, Dumnezeu a incheiat un legamant (Fac 17,1 si urm.). Dumnezeu l-a ales pe Avraam sa faca din el parintele unui popor al Sau. Urmasii dupa trup ai lui Avraam, care se vor numi evrei, de la Avraam Evreul (Fac 14,13) acest nume ii venea de la stramosul sau Eber (Fac 11,14 si urm.) , sau israeliti, de la numele de Israel dat de Dumnezeu lui Iacov, nepotul lui Avraam (Fac 32,38), vor constitui poporul ales al Vechiului Testament.
Avraam insa avea sa fie nu numai parintele unui popor, ci parinte al multor neamuri (Rom 4, 17). Aceasta si este fagaduinta atasata legamantului incheiat cu Avraam: Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic Eu sunt, si iata care-i legamantul Meu cu tine: vei fi tata a multime de popoare (Fac 17,1.4). De aceea, Dumnezeu a si schimbat numele patriarhului din Avram in Avraam, care inseamna tata al unei multimi (Fac 17,5). Astfel, Avraam, stramosul dupa trup al poporului ales al Vechiului Testament, avea sa fie, prin Hristos, Urmasul sau prin excelenta (Gal 3,16), si parintele duhovnicesc al tuturor celor ce vor crede in Hristos (Rom 4,16; Gal 3,7).
Dumnezeu a implinit prima parte a fagaduintei, facand din urmasii dupa trup ai lui Avraam, emigrati in Egipt, un popor numeros. Cu acest popor, Dumnezeu incheie un nou legamant, al carui mijlocitor a fost Moise. Dumnezeu i Se descopera lui Moise in rugul aprins (Ies, cap. 3) si ii dezvaluie numele Sau inefabil, Cel ce este (in ebraica: Iahve). Iar dupa scoaterea israelitilor din Egipt, Dumnezeu ii da lui Moise, pe Muntele Sinai, Legea (care se va numi Legea mozaica, adica Legea lui Moise) si incheie, prin el, legamantul cu poporul Sau. Era un fel de pact intre doi parteneri, Dumnezeu fagaduind sa-l apere pe Israel si sa l duca in Canaan, iar israelitii angajandu-se sa tina poruncile date de Dumnezeu prin Moise. Legea lui Moise i s-a dat poporului lui Israel ca un zid imprejmuitor si despartitor fata de popoarele pagane, ea avand rolul de a-l pastra in credinta in unicul si adevaratul Dumnezeu si in ascultarea de poruncile Sale, dar totodata de a-l pregati pentru primirea Mantuitorului fagaduit.4. Profetiile mesianice: Unsul Domnului. Profetiile mesianice au fost un alt mijloc al pregatirii venirii Mantuitorului. Moise insusi a aratat, prin Duhul Sfant, ca nu Legea data pe Sinai este ultimul cuvant al Revelatiei si a profetit venirea lui Mesia si a Legii Sale celei noi: Prooroc din mijlocul tau si din fratii tai, ca si mine, iti va ridica Domnul Dumnezeul tau: pe Acela sa-L ascultati (Deut 18,15).
Intreg Vechiul Testament vesteste venirea proorocului de care vorbea Moise, adica a Mantuitorului. Inca inainte de Moise, fagaduinta facuta lui Avraam ii va fi repetata nepotului sau Iacov (Fac 32,24-32). Succesiunea parintilor dupa trup ai Mantuitorului se continua, dupa patriarhul Iacov, prin fiul sau Iuda. Inainte de a muri, Iacov insusi prooroceste ca Mesia-Impaciuitorul ( ilo) Se va ridica din semintia lui Iuda (Fac 49,10).
Pe linia alegerii divine, la cateva veacuri dupa Moise apare o alta figura luminoasa: regele-prooroc David (sec. X i. H.). Alegerea dumnezeiasca a lui David este consacrata prin ungere (I Regi 16,13). David, unsul Domnului, devine astfel tipul prin excelenta al lui Hristos (caci ebraicul Mesia si echivalentul sau grecesc Hristos inseamna amandoua Unsul sau Unsul Domnului). Adeseori, in profetiile mesianice ale Vechiului Testament, Mantuitorul asteptat va fi desemnat ca Fiul lui David . Cu acest titlu va fi aclamat Iisus, de pilda, la intrarea Sa in Ierusalim, fiind recunoscut astfel ca Mesia-Hristos, Cel in care s-au implinit profetiile mesianice.
Insusi David, in Psalmi, profeteste despre Hristos, urmasul sau. Dupa proorociile din Psalmi, Mesia va fi nu numai Fiul lui David, ci si Fiul lui Dumnezeu, iar Imparatia Sa va fi universala si vesnica: Domnul a zis catre Mine: Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut! Cere de la Mine si- i voi da neamurile mostenirea Ta. i stapanirea Ta, marginile pamantului (Ps 2,7-8; cf. Ps. 44,8-9). Ungerea lui David este urmata de fagaduinta unui urmas al sau, care insa ii va fi infinit superior (Ps 88,4-5.20.26-27). De aceea, David Il numeste pe Urmasul sau Domn : Zis-a Domnul (Dumnezeu) Domnului meu (Mesia): ezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale (Ps 109,1; cf. Mt 22,41-45). In acelasi Psalm 109 (110), care este textul din Vechiul Testament cel mai mult citat in Noul Testament, Mesia-Imparatul este proorocit si ca Preot sau Arhiereu in veac: Juratu-S-a Domnul si nu-I va parea rau: Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui...
Primii oameni au cazut intr-un greu pacat si au fost alungati din Eden. Iar urmasii lor au devenit tot mai rai si cei mai multi dintre ei nici nu si-au mai adus aminte de Dumnezeu si de poruncile Sale. Inchinarea la fapturi, in locul Facatorului, adica idolatria, a fost insotita de o tot mai grava decadere morala, oamenii cazand prada, din ce in ce mai mult, unor patimi de ocara (Rom 1,26). Dar aceasta istorie intunecata a decaderii omului este este dublata si intersectata permament de o alta istorie: este vorba de o istorie a mantuirii omului (ceea ce teologii germani numesc Heilsgeschichte).2. Protoevanghelion . Dumnezeu nu S-a dezmintit insa in iubirea Sa fata de omul pe care-l crease. Mantuirea omului era hotarata dinainte in planul dumnezeiesc. In insasi sentinta rostita de Dumnezeu asupra protoparintilor, la alungarea lor din rai, Sfintii Parinti au vazut o profetie a biruintei asupra celui rau. Intr-adevar, in Facere 3,15 se anunta ca dusmania dintre femeie si sarpele-diavol se va incheia cu victoria semintiei femeii: Acesta iti va zdrobi capul . Pronumele la masculin Il anunta pe Hristos, urmasul prin excelenta al femeii, ca biruitorul diavolului. Textul din Facere 3,15 este, intr-adevar, asa cum s-a spus, un protoevanghelion (= prima veste buna), adica prima vestire dumnezeiasca a mantuirii mesianice.
De acum inainte, Dumnezeu va avea grija ca omenirea sa fie pregatita, pas cu pas, in vederea mantuirii. Istoria omenirii se constituie astfel, din acest punct de vedere, ca o istorie a mantuirii, al carei punct culminant (plinirea vremii , Gal 4,4) va fi marcat de venirea in lume a Fiului lui Dumnezeu intrupat. Pregatirea mantuirii, care acopera intreaga perioada a Vechiului Testament, s-a facut: (a) prin legamintele vechi; (b) prin profetiile mesianice; si (c) prin prefigurarile sau tipurile mesianice.3. Legamintele vechi. Spre a-l smulge pe om din ratacire si decadere, Dumnezeu desfasoara o admirabila pedagogie, pregatind, incetul cu incetul, restaurarea sa definitiva. Aceasta pregatire o face Dumnezeu prin legaminteleUn prim legamant al lui Dumnezeu este cel dat lui Noe. Dupa ce noianul de pacate al omenirii a fost inecat in apa potopului, Dumnezeu incheie cu Noe un legamant. Orice legamant presupune acordul ambilor parteneri. Daca acest legamant isi avea izvorul in iubirea lui Dumnezeu pentru creatura Sa, din partea omului el isi avea suportul in credinta neclintita a lui Noe (cf. Evrei 11,7).
Urmasii lui Noe au reluat vechiul drum al ratacirii religioase si al decaderii morale. Lumina credintei nu s-a pierdut insa cu totul. La multe secole dupa potop, apare figura luminoasa a lui Avraam, cu care, de asemenea, Dumnezeu a incheiat un legamant (Fac 17,1 si urm.). Dumnezeu l-a ales pe Avraam sa faca din el parintele unui popor al Sau. Urmasii dupa trup ai lui Avraam, care se vor numi evrei, de la Avraam Evreul (Fac 14,13) acest nume ii venea de la stramosul sau Eber (Fac 11,14 si urm.) , sau israeliti, de la numele de Israel dat de Dumnezeu lui Iacov, nepotul lui Avraam (Fac 32,38), vor constitui poporul ales al Vechiului Testament.
Avraam insa avea sa fie nu numai parintele unui popor, ci parinte al multor neamuri (Rom 4, 17). Aceasta si este fagaduinta atasata legamantului incheiat cu Avraam: Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic Eu sunt, si iata care-i legamantul Meu cu tine: vei fi tata a multime de popoare (Fac 17,1.4). De aceea, Dumnezeu a si schimbat numele patriarhului din Avram in Avraam, care inseamna tata al unei multimi (Fac 17,5). Astfel, Avraam, stramosul dupa trup al poporului ales al Vechiului Testament, avea sa fie, prin Hristos, Urmasul sau prin excelenta (Gal 3,16), si parintele duhovnicesc al tuturor celor ce vor crede in Hristos (Rom 4,16; Gal 3,7).
Dumnezeu a implinit prima parte a fagaduintei, facand din urmasii dupa trup ai lui Avraam, emigrati in Egipt, un popor numeros. Cu acest popor, Dumnezeu incheie un nou legamant, al carui mijlocitor a fost Moise. Dumnezeu i Se descopera lui Moise in rugul aprins (Ies, cap. 3) si ii dezvaluie numele Sau inefabil, Cel ce este (in ebraica: Iahve). Iar dupa scoaterea israelitilor din Egipt, Dumnezeu ii da lui Moise, pe Muntele Sinai, Legea (care se va numi Legea mozaica, adica Legea lui Moise) si incheie, prin el, legamantul cu poporul Sau. Era un fel de pact intre doi parteneri, Dumnezeu fagaduind sa-l apere pe Israel si sa l duca in Canaan, iar israelitii angajandu-se sa tina poruncile date de Dumnezeu prin Moise. Legea lui Moise i s-a dat poporului lui Israel ca un zid imprejmuitor si despartitor fata de popoarele pagane, ea avand rolul de a-l pastra in credinta in unicul si adevaratul Dumnezeu si in ascultarea de poruncile Sale, dar totodata de a-l pregati pentru primirea Mantuitorului fagaduit.4. Profetiile mesianice: Unsul Domnului. Profetiile mesianice au fost un alt mijloc al pregatirii venirii Mantuitorului. Moise insusi a aratat, prin Duhul Sfant, ca nu Legea data pe Sinai este ultimul cuvant al Revelatiei si a profetit venirea lui Mesia si a Legii Sale celei noi: Prooroc din mijlocul tau si din fratii tai, ca si mine, iti va ridica Domnul Dumnezeul tau: pe Acela sa-L ascultati (Deut 18,15).
Intreg Vechiul Testament vesteste venirea proorocului de care vorbea Moise, adica a Mantuitorului. Inca inainte de Moise, fagaduinta facuta lui Avraam ii va fi repetata nepotului sau Iacov (Fac 32,24-32). Succesiunea parintilor dupa trup ai Mantuitorului se continua, dupa patriarhul Iacov, prin fiul sau Iuda. Inainte de a muri, Iacov insusi prooroceste ca Mesia-Impaciuitorul ( ilo) Se va ridica din semintia lui Iuda (Fac 49,10).
Pe linia alegerii divine, la cateva veacuri dupa Moise apare o alta figura luminoasa: regele-prooroc David (sec. X i. H.). Alegerea dumnezeiasca a lui David este consacrata prin ungere (I Regi 16,13). David, unsul Domnului, devine astfel tipul prin excelenta al lui Hristos (caci ebraicul Mesia si echivalentul sau grecesc Hristos inseamna amandoua Unsul sau Unsul Domnului). Adeseori, in profetiile mesianice ale Vechiului Testament, Mantuitorul asteptat va fi desemnat ca Fiul lui David . Cu acest titlu va fi aclamat Iisus, de pilda, la intrarea Sa in Ierusalim, fiind recunoscut astfel ca Mesia-Hristos, Cel in care s-au implinit profetiile mesianice.
Insusi David, in Psalmi, profeteste despre Hristos, urmasul sau. Dupa proorociile din Psalmi, Mesia va fi nu numai Fiul lui David, ci si Fiul lui Dumnezeu, iar Imparatia Sa va fi universala si vesnica: Domnul a zis catre Mine: Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut! Cere de la Mine si- i voi da neamurile mostenirea Ta. i stapanirea Ta, marginile pamantului (Ps 2,7-8; cf. Ps. 44,8-9). Ungerea lui David este urmata de fagaduinta unui urmas al sau, care insa ii va fi infinit superior (Ps 88,4-5.20.26-27). De aceea, David Il numeste pe Urmasul sau Domn : Zis-a Domnul (Dumnezeu) Domnului meu (Mesia): ezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale (Ps 109,1; cf. Mt 22,41-45). In acelasi Psalm 109 (110), care este textul din Vechiul Testament cel mai mult citat in Noul Testament, Mesia-Imparatul este proorocit si ca Preot sau Arhiereu in veac: Juratu-S-a Domnul si nu-I va parea rau: Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui...
