HRISTOS ESTE CAPUL BISERICII
Hristos este Capul Bisericii, trupul Sau este Biserica, Mantuitorul ei este Hristos-Domnul (cf. Ef 5, 23). Ducerea la indeplinire a sfintei Sale misiuni de propovaduire a Sfantului Cuvant se face prin Biserica. El i-a facut slujitor Biserica. Iata ce ne spune unul din cei mai de seama slujitori ai Sai: Acum ma bucur de suferintele []Hristos este Capul Bisericii, trupul Sau este Biserica, Mantuitorul ei este Hristos-Domnul (cf. Ef 5, 23). Ducerea la indeplinire a sfintei Sale misiuni de propovaduire a Sfantului Cuvant se face prin Biserica. El i-a facut slujitor Biserica. Iata ce ne spune unul din cei mai de seama slujitori ai Sai: Acum ma bucur de suferintele mele pentru voi si implinesc in carnea mea lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adica Biserica (Col 1, 24).
Smerenia nu se vede pe sine, nu vorbeste despre sine decat de la cea mai josnica treapta. Iata un slujitor al lui Hristos, model pentru toate veacurile crestine: Imbratisati pe Andronic si pe Iunias, rudele mele, si impreuna inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au fost in Hristos (Rom 16, 7). Cata smerenie cuprinde un astfel de slujitor al lui Hristos, care nu se arata pe sine, nu vorbeste nimic despre sine si nevoile sale, ci numai despre ale altora, ca si cum el le-ar avea pe toate din belsug si, nemaiavand trebuinta de cele ale trupului, s-a spiritualizat, fara sa faca din aceasta o pricina de lauda, se injoseste pe sine, vrea sa-i vada pe colaboratorii sai linistiti, odihniti, avand de toate, fara sa duca vreo lipsa, ca satana sa nu aiba nici un castig. Se injoseste pe sine, se neglijeaza in folosul altora.
Vezi, frate lucrator, caruia-ti place sa fii laudat, ascultat, vorbit de bine, apreciat si ultimul cuvant sa-l ai? Tu, care nu meriti nici la picioarele lui sa stai, nici sa-i stergi praful incaltamintelor sale, te crezi mai indreptatit. Fugi de tine si ascunde-te-n Hristos.
Transformarea launtrica, induhovnicirea sa, lucrarea harului din Duhul Sfant l-a ridicat pe culmi inalte de daruire totala in slujba Evangheliei. i daca a spus: Calcati pe urmele mele intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos , a fost marele adevar, este si nu se poate comenta. Daca a spus: M-am rastignit impreuna cu Hristos si nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine: i viata mea de acum in trup o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine (Gal 2, 20), cine din acei care cerceteaza cu interes de mantuire viata lor ar putea sa umbreasca acest mare adevar implinit in fiinta sa.
Sa nu cladim pe minciuna, facand din ceea ce nu suntem ca si cand am fi. Caci cel care ne vede este Dumnezeu si pedepseste aspru orice nedreptate. Hristos-Domnul, prin Evanghelia Sa, cere lepadare de sine insotita de sfintenie, nu numai pastorului, invatatorului, propovadu-itorului, ierarhului, diaconului. Acestora se cere deosebit a fi exemple de blandete si smerenie, sa se asemene in totul Pastorului cel Mare, ce cu toiagul blandetii si al smereniei Isi paste turma Sa. Calitatile duhovnicesti ce trebuie sa-l insoteasca pe slujitor trebuie sa le aiba oricare membru al Bisericii lui Hristos. Deci si mireanul. Iata cum citim: Iar cei care sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul (firea pamanteasca) impreuna cu patimile si cu poftele (Gal 5, 24). Daca traim cu Duhul, cu Duhul sa si umblam, sa nu fim iubitori de marire desarta (v. 25-26).
Prin urmare, turma lui Hristos-Domnul nu este scutita de a se sfinti. Sfintenia, care este produs duhovnicesc, se cere deopotriva si apostolului si mireanului. Hristos, Pastorul cel Bun, in turma Sa nu are oi betege. i daca se pare ca sunt, acelea nu sunt ale Lui, pentru ca refuza medicamentul care-i poate vindeca. La Judecata particulara sau la cea generala, Dumnezeu nu va lua din faptele bune ale Sfintilor care prisosesc cum cred unii si sa dea acelora care in viata de pe pamant au chefuit, au stat nepasatori, s-au facut pricini de cadere pentru altii, sminteala, netinand seama de mantuirea in Jertfa Domnului Iisus. Nicaieri in Sf. Scriptura nu gasim scris asa ceva. Nu exista fapte care prisosesc. i daca unii sfinti au trait in lumina neapropiata, aceasta va contribui la stralucirea lor deosebita de a celorlalti in vesnicii de vesnicii. Daca cei drepti abia vor sta in fata Judecatii, ce va fi celor pacatosi? (cf. Apoc 21, 27). De unde, dar, fapte bune de prisos, cand Dumnezeu va judeca si pe cel bun si pe cel rau, cand El a sorocit o vreme pentru orice lucru si pentru orice fapta? (cf. Ecl 3, 17). Dumnezeu cerceteaza rarunchii si inimile (cf. Ier 11, 20). El ne poate scapa, daca voim, de calea cea rea, de omul care tine cuvantari stricate, de acei care parasesc cararile cele adevarate, umbla pe drumuri intunecoase si se bucura sa faca raul (cf. Pilde 2). A Domnului este puterea, a Domnului este mila si El va rasplati fiecaruia dupa faptele lui (cf. Ps 61).
Toate fapturile create de Dumnezeu pentru bine au fost create, si, mai inainte de a fi trimise in lume, li s-au gatit faptele bune in care sa umble si sa preamareasca pe Creator (cf. Ef 2, 10). Cand si-a indeplinit misiunea ce i-a fost incredintata, tot prin grija Tatalui Ceresc, se muta de aici la casa...
Smerenia nu se vede pe sine, nu vorbeste despre sine decat de la cea mai josnica treapta. Iata un slujitor al lui Hristos, model pentru toate veacurile crestine: Imbratisati pe Andronic si pe Iunias, rudele mele, si impreuna inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au fost in Hristos (Rom 16, 7). Cata smerenie cuprinde un astfel de slujitor al lui Hristos, care nu se arata pe sine, nu vorbeste nimic despre sine si nevoile sale, ci numai despre ale altora, ca si cum el le-ar avea pe toate din belsug si, nemaiavand trebuinta de cele ale trupului, s-a spiritualizat, fara sa faca din aceasta o pricina de lauda, se injoseste pe sine, vrea sa-i vada pe colaboratorii sai linistiti, odihniti, avand de toate, fara sa duca vreo lipsa, ca satana sa nu aiba nici un castig. Se injoseste pe sine, se neglijeaza in folosul altora.
Vezi, frate lucrator, caruia-ti place sa fii laudat, ascultat, vorbit de bine, apreciat si ultimul cuvant sa-l ai? Tu, care nu meriti nici la picioarele lui sa stai, nici sa-i stergi praful incaltamintelor sale, te crezi mai indreptatit. Fugi de tine si ascunde-te-n Hristos.
Transformarea launtrica, induhovnicirea sa, lucrarea harului din Duhul Sfant l-a ridicat pe culmi inalte de daruire totala in slujba Evangheliei. i daca a spus: Calcati pe urmele mele intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos , a fost marele adevar, este si nu se poate comenta. Daca a spus: M-am rastignit impreuna cu Hristos si nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine: i viata mea de acum in trup o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine (Gal 2, 20), cine din acei care cerceteaza cu interes de mantuire viata lor ar putea sa umbreasca acest mare adevar implinit in fiinta sa.
Sa nu cladim pe minciuna, facand din ceea ce nu suntem ca si cand am fi. Caci cel care ne vede este Dumnezeu si pedepseste aspru orice nedreptate. Hristos-Domnul, prin Evanghelia Sa, cere lepadare de sine insotita de sfintenie, nu numai pastorului, invatatorului, propovadu-itorului, ierarhului, diaconului. Acestora se cere deosebit a fi exemple de blandete si smerenie, sa se asemene in totul Pastorului cel Mare, ce cu toiagul blandetii si al smereniei Isi paste turma Sa. Calitatile duhovnicesti ce trebuie sa-l insoteasca pe slujitor trebuie sa le aiba oricare membru al Bisericii lui Hristos. Deci si mireanul. Iata cum citim: Iar cei care sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul (firea pamanteasca) impreuna cu patimile si cu poftele (Gal 5, 24). Daca traim cu Duhul, cu Duhul sa si umblam, sa nu fim iubitori de marire desarta (v. 25-26).
Prin urmare, turma lui Hristos-Domnul nu este scutita de a se sfinti. Sfintenia, care este produs duhovnicesc, se cere deopotriva si apostolului si mireanului. Hristos, Pastorul cel Bun, in turma Sa nu are oi betege. i daca se pare ca sunt, acelea nu sunt ale Lui, pentru ca refuza medicamentul care-i poate vindeca. La Judecata particulara sau la cea generala, Dumnezeu nu va lua din faptele bune ale Sfintilor care prisosesc cum cred unii si sa dea acelora care in viata de pe pamant au chefuit, au stat nepasatori, s-au facut pricini de cadere pentru altii, sminteala, netinand seama de mantuirea in Jertfa Domnului Iisus. Nicaieri in Sf. Scriptura nu gasim scris asa ceva. Nu exista fapte care prisosesc. i daca unii sfinti au trait in lumina neapropiata, aceasta va contribui la stralucirea lor deosebita de a celorlalti in vesnicii de vesnicii. Daca cei drepti abia vor sta in fata Judecatii, ce va fi celor pacatosi? (cf. Apoc 21, 27). De unde, dar, fapte bune de prisos, cand Dumnezeu va judeca si pe cel bun si pe cel rau, cand El a sorocit o vreme pentru orice lucru si pentru orice fapta? (cf. Ecl 3, 17). Dumnezeu cerceteaza rarunchii si inimile (cf. Ier 11, 20). El ne poate scapa, daca voim, de calea cea rea, de omul care tine cuvantari stricate, de acei care parasesc cararile cele adevarate, umbla pe drumuri intunecoase si se bucura sa faca raul (cf. Pilde 2). A Domnului este puterea, a Domnului este mila si El va rasplati fiecaruia dupa faptele lui (cf. Ps 61).
Toate fapturile create de Dumnezeu pentru bine au fost create, si, mai inainte de a fi trimise in lume, li s-au gatit faptele bune in care sa umble si sa preamareasca pe Creator (cf. Ef 2, 10). Cand si-a indeplinit misiunea ce i-a fost incredintata, tot prin grija Tatalui Ceresc, se muta de aici la casa...
