dupa Neemia 4, 4-20 Lui Nicolae Vonica, cel care impreuna cu Ma rini si cu mine eram calfele lui Neemia . I-am scris aceasta dupa ce trecuse in ta-bara cealalta , tradand voluntariatul Oastei. Cand i-am citit-o parintelui Iosif, el mi-a spus plangand sfasietor: Daca nici aceasta nu-l va misca pe Niculita, atunci inima lui s-a [] dupa Neemia 4, 4-20 Lui Nicolae Vonica, cel care impreuna cu Ma rini si cu mine eram calfele lui Neemia .

I-am scris aceasta dupa ce trecuse in ta-bara cealalta , tradand voluntariatul Oastei.

Cand i-am citit-o parintelui Iosif, el mi-a spus plangand sfasietor: Daca nici aceasta nu-l va misca pe Niculita, atunci inima lui s-a impietrit cu totul .

Noiembrie 1937Draga frate Niculita, de-acolo din catanie,eu la ultima-ti scrisoare n-avui vreme a-ti mai scrie;astazi insa-ntors la lupta, iti spun, orisicat ma doare,ca-mi primesti, de data asta, poate ultima scrisoare.

Mai tii minte despartirea, cand ma smulsera strainii,bun-ramas cand ti-am spus tie si lui fratele Marini,cand ti-am spus ca jale multa si durere ma doboara,ca va-mbratisez atuncea poate cea din urma oara? Am spus asta, Niculita, intr-o clipa slaba, poate,de-au putut sa se-mplineasca cum le presimtisem toateDin belsug mi-a fost cu spinii semanata-a mea carare,din belsug varsat-am lacrimi singur prin dureri amare,dar, oricat mi-au fost de crunte lacrimile si urgia,mi-au ramas mereu la suflet calfele si Neemia .

Oricat imi era pustia de amara si sihastra,m-am rugat adanc, de-oriunde pentru biruinta voastras-aveti voi putere-n lupta si nadejde, si credintasi sa ramaneti statornici pan la marea biruinta.

Cat de plina de lumina inima crestea in minecand primeam din partea voastra vesti de biruinta pline!Dar cand azi ma-ntorc la...